Decizia 474/2005 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1718 din Codul civil, art. 376, art.... - Decizia 474/2005

Ioan Vida	- preşedinte
Nicolae Cochinescu	- judecător
Constantin Doldur	- judecător
Acsinte Gaspar	- judecător
Kozsokar Gabor	- judecător
Petre Ninosu	- judecător
Ion Predescu	- judecător
Şerban Viorel Stănoiu	- judecător
Aurelia Rusu	- procuror
Cristina Cătălina Turcu	- magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1718 din Codul civil, art. 376, art. 488 şi art. 494 din Codul de procedură civilă şi ale art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, excepţie ridicată de Ionel Bancu şi Elena Mihai în Dosarul nr. 40/2005 al Tribunalului Călăraşi.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că se impune menţinerea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, respectiv a considerentelor care au stat la baza Deciziei nr. 246 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 20 iulie 2005.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 7 februarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 40/2005, Tribunalul Călăraşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1718 din Codul civil, art. 376, art. 488 şi art. 494 din Codul de procedură civilă şi ale art. 56 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, excepţie ridicată de Ionel Bancu şi Elena Mihai într-o cauză având ca obiect recursul împotriva unei sentinţe civile prin care a fost respinsă o contestaţie la executare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că textele de lege criticate aduc atingere dispoziţiilor art. 44 alin. (2) teza întâi, art. 53 alin. (1), art. 124 alin. (1), art. 126 alin. (1) şi ale art. 136 alin. (5) din Constituţie. În acest sens arată că reglementarea unei posibilităţi de trecere a bunurilor imobile din patrimoniul debitorului în patrimoniul creditorului, fără a exista un caz dintre cele prevăzute de art. 53 alin. (1) din Constituţie, constituie o "anulare a dreptului de proprietate privată" al debitorului.

Pe de altă parte, consideră că textele de lege criticate sunt reglementate prin legi ordinare, contravenind astfel prevederilor art. 136 alin. (5) din Constituţie.

Dispoziţiile art. 56 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 şi ale art. 376 din Codul de procedură civilă, prin care se acordă băncilor posibilitatea de a executa silit, chiar în mod arbitrar, obligaţiile de restituire a unor sume de bani înscrise în contractele de credit şi garanţie, fără ca aceste obligaţii de plată să fie stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, aduc atingere prevederilor art. 124 alin. (1) şi ale art. 126 alin. (1) din Constituţie.

Tribunalul Călăraşi apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, textele de lege criticate privesc executarea silită, instituţie procedurală al cărei scop final este realizarea definitivă şi practică a drepturilor care au fost recunoscute printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu prevăzut de lege.

De vreme ce dispoziţiile legale criticate sancţionează comportamentul ilicit al debitorului, nu se poate susţine că acestea aduc atingere dreptului său de proprietate privată, care trebuie exercitat în condiţiile legii, cu respectarea drepturilor celorlalte persoane.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (1) consacră regula de principiu conform căreia drepturile şi obligaţiile persoanelor sunt cele prevăzute de lege, iar cele ale art. 44 alin. (1) teza a doua, regula potrivit căreia conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt, de asemenea, stabilite prin lege.

Art. 372 din Codul de procedură civilă prevede că executarea silită poate fi efectuată în temeiul unei hotărâri judecătoreşti sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. În acelaşi sens sunt şi prevederile art. 376 din Codul de procedură civilă, precum şi cele ale art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, prin care se conferă calitatea de titlu executoriu anumitor acte învestite cu formulă executorie, inclusiv contractului de credit.

Astfel, toţi cei îndreptăţiţi la realizarea unor drepturi şi interese legitime, în baza unui titlu executoriu, beneficiază de aplicarea prevederilor art. 488 şi ale art. 494 din Codul de procedură civilă, referitoare la posibilitatea urmăririi bunurilor imobile ale debitorului.

Aşadar, în cadrul realizării unui drept al creditorului nu este vorba de încălcarea în mod arbitrar a dreptului de proprietate al debitorului, ci de calea legală de urmat în vederea asigurării executării obligaţiei corelative acestui drept, stabilită potrivit legii, în acord cu dispoziţiile constituţionale menţionate anterior.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale, fiind adoptate în conformitate cu prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Legea fundamentală, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, îl constituie dispoziţiile art. 1718 din Codul civil, art. 376, art. 488 şi art. 494 din Codul de procedură civilă şi ale art. 56 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, dispoziţii care au următorul conţinut:

- Art. 1718 din Codul civil: "Oricine este obligat personal este ţinut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile şi imobile, prezente şi viitoare.";

- Art. 376, art. 488 şi art. 494 din Codul de procedură civilă:

- Art. 376: "Se învestesc cu formula executorie hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, înscrisurile autentificate, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege.

Actele autentificate de o reprezentanţă diplomatică sau consulară a României se vor putea învesti cu formula executorie de judecătoria domiciliului uneia dintre părţile părtaşe la actul autentic.

Dacă nici una din părţi nu are domiciliul cunoscut în ţară, învestirea cu formulă executorie se face de judecătoria sectorului III din Capitala României.";

- Art. 488: "Sunt supuse urmăririi silite imobiliare bunurile imobile.

Pot forma obiectul urmăririi silite imobiliare şi dreptul de uzufruct asupra unui bun imobil, precum şi dreptul de superficie.

Dreptul de servitute poate fi urmărit silit numai o dată cu fondul dominant căruia îi profită.";

- Art. 494: "Imobilele urmărite silit se valorifică prin vânzare la licitaţie publică, vânzare directă şi prin alte modalităţi admise de lege. Dispoziţiile art. 431 sunt aplicabile."

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 56 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, la data sesizării Curţii Constituţionale acest act normativ era republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 24 ianuarie 2005, iar ca urmare a renumerotării textelor, art. 56 alin. 2 a devenit art. 79 alin. 2, având acelaşi conţinut. Ca atare, Curtea urmează a se pronunţa asupra acestor din urmă dispoziţii legale, potrivit cărora "Contractele de credit bancar, precum şi garanţiile reale şi personale, constituite în scopul garantării creditului bancar, constituie titluri executorii".

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 41 [devenit art. 44], art. 49 [devenit art. 53], art. 123 [devenit art. 124], art. 125 [devenit art. 126] şi ale art. 135 alin. (6) [devenit art. 136 alin. (5)].

Se observă din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate că autorii acesteia raportează textele de lege criticate doar la dispoziţiile art. 44 alin. (2) teza întâi, art. 53 alin. (1), art. 124 alin. (1), art. 126 alin. (1) şi ale art. 136 alin. (5) din Constituţie, care au următorul cuprins:

- Art. 44 alin. (2) teza întâi: "Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. [ ... ]";

- Art. 53 alin. (1): "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.";

- Art. 124 alin. (1): "Justiţia se înfăptuieşte în numele legii";

- Art. 126 alin. (1): "Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.";

- Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice."

Examinând excepţia, Curtea Constituţională constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 1718 din Codul civil, art. 376, art. 488 şi art. 494 din Codul de procedură civilă şi ale art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, raportate la aceleaşi texte din Constituţie, s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 246 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 20 iulie 2005, respingând excepţia de neconstituţionalitate.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut următoarele:

"În argumentarea criticii de neconstituţionalitate potrivit căreia textele deduse controlului reglementează posibilităţi de trecere a bunurilor imobile din patrimoniul unei persoane fizice în acela al alteia, iar prin aceasta «se anulează pur şi simplu dreptul de proprietate privată, ocrotit de Constituţie», autorii excepţiei utilizează o premisă greşită, rezultat al absolutizării exerciţiului dreptului de proprietate.

În acest sens, se face abstracţie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Curtea reţine că finalitatea acestor prevederi constituţionale constă în asigurarea realizării dreptului de proprietate, ca drept subiectiv fundamental, într-o dimensiune rezonabilă, de natură să asigure respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale altor subiecte de drept cărora statul este ţinut, în egală măsură, să le acorde ocrotire.

În condiţiile în care participarea la circuitul civil, componentă esenţială a vieţii sociale, cu corolarul său - dobândirea de drepturi şi asumarea de obligaţii -, constituie însăşi raţiunea de a fi a oricărui subiect de drept, Curtea apreciază că ar fi fost un nonsens ca din acest circuit să fie exclus dreptul de proprietate, în maniera preconizată de autorul excepţiei. A accepta un atare punct de vedere ar însemna a institui o clauză de nerăspundere pentru titularul obligaţiei asumate (debitor), pus astfel la adăpost împotriva valorificării silite a creanţei de către creditorul său. Realizarea dreptului acestuia din urmă ar deveni dependentă exclusiv de bunul plac al debitorului, ceea ce ar afecta esenţial securitatea circuitului civil. Aşa fiind, Curtea constată că, examinate în contextul acestor consideraţii principiale, reglementările legale deduse controlului îşi relevă utilitatea şi perenitatea, ele constituindu-se în limitări necesare ale dreptului de proprietate, impuse de raţiuni sociale majore şi instituite de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale."

De altfel, Curtea constată că o parte din dispoziţiile legale criticate prin excepţia de neconstituţionalitate invocată, şi anume art. 376 şi 488 din Codul de procedură civilă, au mai fost supuse controlului de constituţionalitate.

Astfel, prin Decizia nr. 45 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 8 martie 2005, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 376 alin. 1 din Codul de procedură civilă, iar în ceea ce priveşte art. 488 din acelaşi act normativ, Curtea s-a mai pronunţat prin decizii precum Decizia nr. 217 din 3 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 4 septembrie 2001, şi Decizia nr. 333 din 16 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 930 din 12 octombrie 2004, statuând că aceste dispoziţii de lege sunt constituţionale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1718 din Codul civil, art. 376, art. 488 şi art. 494 din Codul de procedură civilă şi ale art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, excepţie ridicată de Ionel Bancu şi Elena Mihai în Dosarul nr. 40/2005 al Tribunalului Călăraşi.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 septembrie 2005.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 990 din data de 8 noiembrie 2005

Decizia 474/2005 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1718 din Codul civil, art. 376, art. 488 şi art. 494 din Codul de procedură civilă şi ale art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară

M.Of. 990

Decizia 474/2005 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1718 din Codul civil, art. 376, art. 488 şi art. 494 din Codul de procedură civilă şi ale art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară

M.Of. 990

Documente corelate

Acte numărul de obiecte din listă: (3)

Acte influenţate numărul de obiecte din listă: (3)