§ 20. - Decizia 471/2022 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 şi ale art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, referitoare la infracţiunea de spălare a banilor

M.Of. 126

În vigoare
Versiune de la: 14 Februarie 2023
16. Totodată, se arată că, într-un sistem de drept democratic, bazat pe principiul fundamental al statului de drept, ca expresie a democraţiei constituţionale, a fortiori o normă de incriminare trebuie să satisfacă cerinţele de calitate a legii. Se face trimitere la Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 8 iunie 2006, pronunţată în Cauza Lupşa împotriva României, dar şi la Decizia Curţii Constituţionale nr. 418 din 19 iunie 2018, prin care Curtea a reţinut, la paragraful 24, că autorul sau coautorul infracţiunii principale, complicele ori instigatorul la infracţiunea principală (delictum principale din care provin banii murdari) nu poate fi subiect activ al infracţiunii de spălare a banilor (delictum subsecvens). Se arată, totodată, că expresia "cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni", din cuprinsul normei de incriminare, este folosită de legiuitor pentru a exclude din sfera subiecţilor activi persoanele implicate în comiterea infracţiunii din care provin bunurile. Se susţine, de asemenea, că legiuitorul foloseşte o exprimare asemănătoare şi în cazul infracţiunii de tăinuire şi nimeni nu a susţinut că persoana care a săvârşit infracţiunea din care provine bunul tăinuit poate fi subiect activ al infracţiunii de tăinuire.