§ 14. - Decizia 471/2022 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 şi ale art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, referitoare la infracţiunea de spălare a banilor

M.Of. 126

În vigoare
Versiune de la: 14 Februarie 2023
10. Din perspectiva conţinutului constitutiv al infracţiunii de spălare a banilor, se observă că, din punct de vedere subiectiv, textul criticat include, în oricare dintre variantele alternative de săvârşire, condiţia ca autorul infracţiunii de spălare a banilor să cunoască faptul că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni. Impunerea acestei cerinţe pare să exprime voinţa legiuitorului de a exclude din sfera subiecţilor activi ai infracţiunii de spălare a banilor, comisă în oricare dintre modalităţile alternative ale elementului material, pe autorul infracţiunii din care provine bunul spălat. Se apreciază că numai printr-o astfel de construcţie logică se justifică cerinţa expresă ca autorul infracţiunii de spălare a banilor să cunoască provenienţa ilicită a bunurilor, pentru că numai dacă autorii celor două fapte sunt diferiţi există eventualitatea ca autorul faptelor de spălare a banilor să nu cunoască sursa frauduloasă a achiziţiei bunurilor. Totodată, se arată că este de domeniul evidenţei că, dacă autorul infracţiunii de spălare a banilor este unul şi acelaşi cu cel al infracţiunii principale, din care provine bunul, o atare cerinţă devine superfluă în raport cu dispoziţiile art. 16 alin. (3) din Codul penal.