§ 15. - Decizia 471/2018 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor
M.Of. 904
În vigoare Versiune de la: 26 Octombrie 2018
11. Potrivit art. 15 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992, consumatorul are dreptul de a se adresa atât organelor de control ale statului pentru a solicita intervenţia acestora în vederea sancţionării băncii pentru introducerea unor clauze vătămătoare, cât şi dreptul de a se adresa direct instanţei de judecată în acelaşi scop, cu o acţiune în constatarea existenţei unor clauze abuzive în contract şi a constatării nulităţii absolute a acestora. În plus, această reglementare nu este corelată cu procedura de încetare a unor practici ilicite în contractele cu consumatorii reglementată de Hotărârea Guvernului nr. 1.553/2004, ceea ce accentuează şi mai mult climatul de incertitudine juridică generat de reglementări multiple în acelaşi domeniu. De altfel, promovarea celor trei tipuri de demersuri juridice în paralel, la instanţe diferite, raportat la regulile de competenţă materială (plângerile contravenţionale formulate de bancă împotriva proceselor-verbale emise de ANPC sunt soluţionate în primă instanţă de judecătorie; cererile formulate de ANPC, în temeiul art. 12 din Legea nr. 193/2000, sunt soluţionate de tribunal; cererile individuale ale consumatorilor sunt soluţionate în primă instanţă, fie de judecătorie, fie de tribunal, după cum valoarea obiectului cererii reclamă o anumită competenţă materială), poate genera jurisprudenţă contradictorie cu privire la aceeaşi situaţie de fapt - semnarea şi conţinutul contractului de credit încheiat de consumator cu banca.