§ 30. - Decizia 47/2010 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49, art. 51 şi art. 52 din Codul de procedură civilă
M.Of. 146
În vigoare Versiune de la: 5 Martie 2010
Prin urmare, susţinerea autorului excepţiei, potrivit căreia textele de lege criticate permit modificarea, fără voia reclamantului, a cadrului procesual deja stabilit prin cererea de chemare în judecată şi, deci, tergiversarea soluţionării procesului, apare ca fiind neîntemeiată. Este adevărat că dispoziţiile art. 49 alin. 2 şi art. 52 din Codul de procedură civilă reglementează o excepţie de la principiul disponibilităţii procesului civil sub aspectul dreptului reclamantului de a determina limitele cererii de chemare în judecată sau ale apărării, însă atâta timp cât legea condiţionează judecarea cererii de intervenţie de admiterea ei în principiu, deci de respectarea cerinţelor de formă, de interes şi de conexitate cu cererea principală, Curtea apreciază că reclamantul beneficiază de suficiente garanţii procesuale menite să concretizeze dreptul acestuia la un proces echitabil. De asemenea, în cazul în care judecarea acţiunii civile principale ar putea fi întârziată prin intervenţia în interes propriu, legea (art. 55 teza a doua din Codul de procedură civilă) dă posibilitatea instanţei judecătoreşti de a hotărî disjungerea celor două cereri, care vor fi judecate în continuare, în mod separat, astfel încât nici critica referitoare la soluţionarea cauzei peste termenul rezonabil nu poate fi reţinută.