§ 58. - Decizia 469/2023 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (1) lit. e), alin. (1^1)-(1^3), (3) şi (4), ale art. 5 alin. (3) şi (3^1), ale art. 7 alin. (4) şi (5^1), ale art. 8 alin. (5), ale art. 10 alin. (1) şi ale art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a Legii nr. 52/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, în ansamblul său

M.Of. 1066

În vigoare

Versiune de la: 27 Noiembrie 2023

54. În prima interpretare este practic anihilat caracterul judiciar al impreviziunii statuat de Curtea Constituţională în Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, încălcându-se forţa obligatorie a deciziilor Curţii Constituţionale. Rolul judecătorului devine unul formal, decorativ şi îşi pierde substanţa. Rezultă că echitatea manifestată în materia impreviziunii sub forma aprecierii caracterului vădit injust al executării obligaţiei de către debitor trebuie să rămână un atribut suveran al instanţei judecătoreşti, al cărei rol şi a cărei existenţă înseşi ar fi grav denaturate în situaţia în care ideea de dreptate ar fi prezumată absolut de lege, fără a mai fi necesară intervenţia legiuitorului pentru ca, pe baza legii, acesta să distingă ceea ce este just de ceea ce este injust.