§ 127. - Decizia 469/2023 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (1) lit. e), alin. (1^1)-(1^3), (3) şi (4), ale art. 5 alin. (3) şi (3^1), ale art. 7 alin. (4) şi (5^1), ale art. 8 alin. (5), ale art. 10 alin. (1) şi ale art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a Legii nr. 52/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, în ansamblul său

M.Of. 1066

În vigoare

Versiune de la: 27 Noiembrie 2023

103. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate aduse art. 7 alin. (5¹) din Legea nr. 77/2016, în raport cu art. 44 şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, Curtea a observat că acesta a format obiectul controlului a priori de constituţionalitate, soluţionat prin Decizia nr. 731 din 6 noiembrie 2019, paragrafele 114-116, textul fiind constatat ca neconstituţional, însă legiuitorul l-a pus de acord cu exigenţele stabilite prin decizia antereferită a Curţii Constituţionale. Astfel, Curtea a statuat că textul criticat nu distingea între admiterea şi respingerea contestaţiei, însă pentru a produce efecte trebuie să vizeze prima situaţie, caz în care rata (compusă din principal şi dobândă) se plăteşte indiferent că debitorul este de bună-credinţă sau de rea-credinţă; în schimb, daunele-interese (sub forma daunelor moratorii) care s-ar datora parcurgerii procedurii Legii nr. 77/2016 vor putea fi pretinse numai în condiţiile relei-credinţe a debitorului. Desigur, daunele-interese (sub forma daunelor moratorii) care nu au legătură cu parcurgerea Legii nr. 77/2016 pot fi pretinse în acord cu prevederile contractului de credit. Or, textul criticat, astfel cum este formulat, afectează dreptul de proprietate al creditorului, care, deşi a câştigat procesul, prin admiterea contestaţiei sale, în condiţiile în care debitorul a fost de bună-credinţă, nu va mai putea pretinde debitul rămas de plată şi dobânzile contractuale aferente, aceste două elemente subsumându-se noţiunii de "bun". Curtea a constatat că textul legal criticat încalcă art. 44 şi art. 147 alin. (4) din Constituţie.