§ 9. - Decizia 469/2022 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale
M.Of. 115
În vigoare Versiune de la: 9 Februarie 2023
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, autorii arată că principiul egalităţii în drepturi presupune ca destinatarii legii să beneficieze de dispoziţiile legale criticate în condiţii egale; astfel, dacă o persoană care este urmărită penal şi care are calitatea de suspect beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, a fortiori, dreptul de proprietate al acesteia ar trebui să fie ocrotit în condiţii egale cu cele prevăzute în privinţa dreptului de proprietate al persoanelor care nu sunt urmărite penal. Se susţine, în acest sens, că dreptul de proprietate privată este compus din usus, fructus şi abusus şi că, în măsura în care se instituie în mod obligatoriu măsura asigurătorie a sechestrului, conform art. 11 din Legea nr. 241/2005, chiar dacă aceasta nu afectează usus şi fructus, componente ale dreptului de proprietate privată, suspectului îi este afectată dispoziţia asupra bunului (abusus) sechestrat, în contradicţie cu faptul că acesta beneficiază de prezumţia de nevinovăţie până la soluţionarea definitivă a cauzei. Mai mult, se susţine că reglementarea unor situaţii în care luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie (spre exemplu, la art. 32 din Legea nr. 656/2002; la art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale; la art. 20 din Legea nr. 78/2000) este discriminatorie, întrucât creează pentru statul român o poziţie de superioritate în raport cu persoanele în privinţa cărora sunt dispuse astfel de măsuri. Pentru aceste motive, se apreciază că luarea măsurilor asigurătorii trebuie să fie facultativă, şi nu obligatorie, iar limitarea exercitării dreptului de proprietate privată ar trebui să intervină doar în cazuri temeinic justificate, spre exemplu, atunci când suspectul se sustrage de la urmărirea penală sau când acesta încearcă săşi înstrăineze bunurile. Se arată, totodată, că pentru respectarea principiului egalităţii în drepturi luarea măsurilor asigurătorii trebuie să fie suspusă analizei judecătorului sub aspectul oportunităţii şi temeiniciei.