§ 21. - Decizia 468/2020 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371 din Codul de procedură penală
M.Of. 938
În vigoare Versiune de la: 13 Octombrie 2020
15. Curtea a reţinut însă că este posibil ca, în cursul cercetării judecătoreşti sau al dezbaterilor, să se descopere că făptuitorul a săvârşit şi alte acte materiale care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, dar pentru care nu a fost trimis în judecată, ori că la săvârşirea infracţiunii care face obiectul judecăţii au participat şi alte persoane, care însă nu au fost trimise în judecată, sau că inculpatul a săvârşit, pe lângă infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată, dar în legătură cu aceasta, şi o altă faptă prevăzută de legea penală pentru care nu a fost trimis în judecată sau că o persoană, care nu a fost trimisă în judecată, a comis o faptă prevăzută de legea penală care are legătură cu infracţiunea săvârşită de inculpat. Or, limitarea instituită prin norma procesual penală criticată are ca efect inaptitudinea funcţională a instanţei de fond de a judeca alte fapte şi/sau persoane cu privire la care, în cursul cercetării judecătoreşti, ar rezulta date având legătură substanţială cu faptele şi persoanele deduse judecăţii. Cu privire la acestea din urmă, Curtea a reţinut că instanţa de judecată poate sesiza procurorul în vederea efectuării urmăririi penale şi, eventual, a trimiterii în judecată a făptuitorilor, într-un dosar distinct, singurul organ judiciar care are prerogativa acuzării fiind procurorul. Totodată, Curtea a reţinut că orice persoană - victimă a unei infracţiuni - poate formula plângere referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracţiune, în temeiul art. 289 din Codul de procedură penală, ori plângere prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere, în condiţiile art. 295 din acelaşi act normativ, la organul de urmărire penală competent ori, în raport cu art. 336-340 din Codul de procedură penală, poate formula plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime, la procurorul care supraveghează activitatea organului de cercetare penală, la procurorul ierarhic superior ori, astfel cum s-a arătat anterior, în situaţia unei soluţii de netrimitere în judecată, la judecătorul de cameră preliminară.