§ 19. - Decizia 468/2020 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371 din Codul de procedură penală
M.Of. 938
În vigoare Versiune de la: 13 Octombrie 2020
13. Cu privire la normele procesual penale în vigoare, Curtea a pronunţat Decizia nr. 102 din 25 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 13 mai 2020, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 371 din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. În considerentele deciziei precitate, paragrafele 12-16, Curtea a reţinut că, potrivit legii procesual penale în vigoare, obiectul judecăţii se raportează la fapta şi persoana arătate în cuprinsul actului de sesizare a instanţei - rechizitoriu (când instanţa este sesizată printr-un acord de recunoaştere a vinovăţiei) sau încheierea de începere a judecăţii, după caz, în condiţiile în care, ca regulă, trimiterea în judecată este atributul exclusiv al procurorului şi se realizează prin rechizitoriu, iar învestirea instanţei de judecată şi stabilirea limitelor acestei învestiri sunt făcute de judecătorul de cameră preliminară prin încheierea de începere a judecăţii. O situaţie particulară o reprezintă ipoteza în care judecătorul de cameră preliminară, soluţionând plângerea împotriva soluţiei de netrimitere în judecată, o admite în temeiul art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, desfiinţează soluţia atacată şi dispune începerea judecăţii cu privire la faptele şi persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mişcare acţiunea penală. Şi în această din urmă ipoteză însă, învestirea instanţei de judecată se realizează de judecătorul de cameră preliminară în limitele stabilite de ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale şi plângerea petentului, titularul acţiunii penale rămânând procurorul, iar nu petentul (victima). O nuanţă trebuie însă reţinută în această din urmă ipoteză, în condiţiile în care judecătorul de cameră preliminară - ca urmare a exercitării atât a controlului de legalitate, cât şi a controlului de temeinicie - poate să stabilească totuşi noi limite ale învestirii instanţei.