§ 20. - Decizia 463/2023 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri
M.Of. 1132
În vigoare Versiune de la: 14 Decembrie 2023
13. Prin Decizia nr. 164 din 9 martie 2021, paragrafele 15-26, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate prin care se susţinea că această soluţie legislativă creează o discriminare şi că denunţătorul ar trebui să beneficieze de reducerea pedepsei indiferent de stadiul procesului penal în care acesta denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri. Curtea a reţinut, în esenţă, că reglementarea privind reducerea pedepsei în beneficiul persoanei care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2-9 din Legea nr. 143/2000, în situaţia în care aceasta denunţă, în timpul urmăririi penale, alte persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri, nu poate fi considerată o încălcare a principiului egalităţii. Egalitatea nu înseamnă uniformitate, fiind posibilă stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situaţii diferite, când aceasta se justifică în mod raţional şi obiectiv. Or, în cazul de faţă, măsura instituită de legiuitor are o justificare obiectivă şi rezonabilă, fiind determinată de necesitatea identificării cu rapiditate, încă din această fază a procesului penal, a persoanelor care au săvârşit infracţiuni legate de droguri, dat fiind pericolul social ridicat al acestor infracţiuni. De altfel, este evident că situaţiile în care se găsesc persoanele care au comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2-9 din Legea nr. 143/2000, în cele două faze ale procesului penal - urmărirea penală şi judecata - nu sunt similare, astfel încât tratamentul juridic care li se aplică nu poate fi decât diferenţiat (a se vedea mutatis mutandis Decizia nr. 313 din 14 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din 14 iulie 2005, Decizia nr. 201 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 3 aprilie 2006).