§ 49. - Decizia 46/2023 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (1^1)-(1^3), (3) şi (4), ale art. 8 alin. (5), ale art. 10 alin. (1) şi ale art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 52/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său

M.Of. 551

În vigoare

Versiune de la: 20 Iunie 2023

45. Se mai arată că prevederile art. 4 alin. (1¹) lit. a) şi alin. (1²) din Legea nr. 77/2016 nu respectă condiţia persistenţei temporale stabilite prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 731 din 6 noiembrie 2019, încălcându-se, astfel, art. 147 alin. (4) din Constituţie. Se menţionează că un factor esenţial în aprecierea onerozităţii excesive este punctul de confluenţă dintre intervalul temporal în care se produc efectele schimbării excepţionale a împrejurărilor şi intervalul contractual rămas până la scadenţa finală a creditului. Impreviziunea nu face diferenţa între schimbări permanente şi schimbări temporare de circumstanţe, dar presupune ca obligaţia debitorului să fie afectată excesiv în mod definitiv. Instituind doar cerinţa ca fluctuaţia să se menţină pe parcursul celor 6 luni anterioare formulării notificării de dare în plată, este imposibil să se statueze că aceasta este "constantă, continuă şi ireversibilă", tocmai pentru că nu ţine cont de nivelul fluctuaţiei înregistrate pe parcursul întregii durate a creditului, cu atât mai mult cu cât fluctuaţia poate fi şi în favoarea împrumutatului, nu doar în defavoarea sa.