§ 42. - Decizia 46/2023 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (1^1)-(1^3), (3) şi (4), ale art. 8 alin. (5), ale art. 10 alin. (1) şi ale art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 52/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său

M.Of. 551

În vigoare

Versiune de la: 20 Iunie 2023

38. Pragul valoric de 52,6% nu respectă cerinţa riscului supraadăugat din perspectiva realităţii economico-sociale, ci se raportează la gradul de îndatorare a persoanei, menţionându-se, în acest sens, Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 24/2011. Practic, legiuitorul a considerat că simplul fapt al depăşirii şocului pe curs de schimb, avut în vedere la stabilirea nivelului maxim admis pentru gradul total de îndatorare, reprezintă, per se, un caz de impreviziune, deoarece conduce la depăşirea acestui raport maxim de îndatorare. Or, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 731 din 6 noiembrie 2019, nivelul maxim de îndatorare a debitorului nu are legătură cu impreviziunea. Nu se poate considera că atingerea acestei cotaţii, concretizarea acestei creşteri valutare (avute în vedere la momentul acordării creditului) pe parcursul derulării relaţiei contractuale justifică impreviziunea (mai ales când această creştere survine ca urmare a trendului ascendent normal, prin raportare la ceilalţi factori economici şi sociali).