§ 27. - Decizia 459/2024 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 382 lit. h) şi ale art. 597 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ
M.Of. 179
În vigoare Versiune de la: 28 Februarie 2025
16. Referitor la critica de neconstituţionalitate formulată în raport cu art. 1 alin. (4), art. 61 şi art. 115 din Constituţie, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate nu contravin principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, iar reglementarea în cauză, pe calea ordonanţei de urgenţă, nu echivalează cu subrogarea Guvernului în competenţa de legiferare a Parlamentului. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că delegarea legislativă este o instituţie specifică dreptului constituţional şi presupune transferul de atribuţii de la Parlament către executiv în anumite condiţii prevăzute de legea de abilitare ori de Constituţie. Este, prin urmare, o limitare a monopolului parlamentar în materia legiferării, care însă îşi găseşte o justificare unanim acceptată ce izvorăşte din principiul separaţiei şi al colaborării puterilor în stat (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.438 din 4 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 7 ianuarie 2011). Delegarea legislativă a Guvernului de a emite ordonanţe poate opera în temeiul Constituţiei, potrivit art. 115 alin. (4), în cazul ordonanţelor de urgenţă, sau în temeiul legii de abilitare adoptate cu respectarea alin. (1) al aceluiaşi articol. Interdicţia reglementării de către Guvern în domeniul legii organice priveşte numai ordonanţele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, această interdicţie decurgând direct din textul constituţional. O asemenea limitare nu este prevăzută însă de alin. (4) al art. 115 din Constituţie, referitor la ordonanţele de urgenţă, care nu reprezintă o varietate a ordonanţei emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci reprezintă un act normativ adoptat de Guvern în temeiul unei prevederi constituţionale care permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, să facă faţă unor situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată (a se vedea Decizia nr. 120 din 16 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 5 aprilie 2004).