§ 85. - Decizia 458/2020 [A] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi ale art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2020 privind stocurile de urgenţă medicală, precum şi unele măsuri aferente instituirii carantinei

M.Of. 581

În vigoare
Versiune de la: 2 Iulie 2020
55. Cât priveşte măsura internării nevoluntare în legislaţia română, Curtea Constituţională aminteşte că această măsură este reglementată în mod detaliat atât în materia penală, cât şi în Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 13 septembrie 2012. Astfel, în materie penală, art. 108 lit. b), art. 109 alin. (2) şi art. 110 din Codul penal reglementează măsura de siguranţă a internării. Prevederile art. 184 alin. (5) din Codul de procedură penală se referă la internarea nevoluntară necesară în scop probatoriu, respectiv pentru efectuarea unei examinări complete pentru stabilirea stării de sănătate psihică a suspectului sau a inculpatului, în timp ce dispoziţiile art. 247 şi 248 din Codul de procedură penală vizează internarea medicală provizorie care poate fi dispusă cu privire la suspectul sau inculpatul care este bolnav mintal ori consumator de substanţe psihoactive şi prezintă pericol concret şi actual pentru siguranţa publică. În ambele cazuri, reglementările procedurale sunt detaliate în a stabili condiţiile în care internarea se poate dispune, dovezile, procedura exactă, garanţii pentru respectarea dreptului la apărare şi contradictorialitate, inclusiv măsuri de ocrotire pentru persoanele care se află în grija sau întreţinerea persoanei internate nevoluntar. De asemenea, Curtea observă că internarea nevoluntară, precum şi internarea medicală provizorie sunt dispuse de către judecători şi sunt supuse contestării într-un termen scurt [de exemplu, 3 zile, potrivit art. 184 alin. (15) din Codul de procedură penală].