§ 81. - Decizia 458/2020 [A] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi ale art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2020 privind stocurile de urgenţă medicală, precum şi unele măsuri aferente instituirii carantinei

M.Of. 581

În vigoare

Versiune de la: 2 Iulie 2020

51. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat standardele ce trebuie să fie avute în vedere atunci când se dispune o măsură privativă de libertate în vederea protejării sănătăţii publice. Astfel, în Hotărârea din 25 ianuarie 2005, pronunţată în Cauza Enhorn împotriva Suediei, Curtea de la Strasbourg a reţinut că este necesar să se demonstreze că răspândirea unei boli infecţioase este periculoasă pentru siguranţa şi sănătatea publică şi că detenţia persoanei infectate este ultima soluţie la care se putea recurge pentru a preveni răspândirea bolii, întrucât alte măsuri mai puţin severe au fost avute în vedere şi au fost constate ca fiind insuficiente pentru a proteja interesul public. Mai mult, Curtea a precizat că atunci când aceste criterii nu mai sunt întrunite, temeiurile detenţiei încetează să mai existe. Cu acelaşi prilej, Curtea a apreciat că durata lungă a izolării nu a creat un echilibru corect între nevoia de a preveni răspândirea unei boli şi dreptul la libertate al petentului.