§ 7. - Decizia 458/2020 [A] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi ale art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2020 privind stocurile de urgenţă medicală, precum şi unele măsuri aferente instituirii carantinei
M.Of. 581
În vigoare Versiune de la: 2 Iulie 2020
5. În ceea ce priveşte natura juridică a măsurii carantinei, în oricare dintre formele acesteia, arată că, prin analogie cu măsura internării nevoluntare pentru bolile psihice, aceasta nu constituie o sancţiune privativă de libertate, dar este o măsură care lipseşte de libertate persoana carantinată/internată/izolată, în sensul că aceasta nu are libertatea să părăsească instituţia medicală, locuinţa sau spaţiul destinat în care a fost internată sau reţinută, împotriva voinţei sale sau fără consimţământul său. Cât priveşte exigenţele de legiferare prin acte normative primare în domeniul măsurilor restrictive de libertate necesare pentru prevenirea răspândirii bolilor contagioase, observă că legiuitorul s-a limitat la a enunţa în mod generic în cuprinsul prevederilor de lege criticate faptul că măsurile privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de epidemii, precum şi bolile transmisibile pentru care declararea, tratamentul sau internarea sunt obligatorii se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii, respectiv faptul că ministrul sănătăţii instituie carantina pentru persoanele care intră pe teritoriul României din zonele afectate, fără a stabili în concret garanţii adecvate, menite să asigure respectarea caracterului inviolabil al libertăţii persoanei şi a dreptului la viaţă intimă. Or, prin aceste carenţe de legiferare, reglementarea trimite mai degrabă la criterii ce ţin de oportunitate şi subiectivism, arbitrare, caracteristici ce nu pot constitui fundament al garanţiei unor drepturi şi libertăţi, precum dreptul la viaţă intimă şi libertatea individuală. În cazul de faţă, este evident că legea relativizează nepermis reglementarea măsurilor restrictive de libertate, lăsând la latitudinea ministrului sănătăţii stabilirea condiţiilor instituirii şi încetării acestora. Astfel, în aplicarea textelor de lege supuse controlului de constituţionalitate au fost emise o serie de ordine care au stabilit în mod excesiv şi arbitrar condiţiile în care se instituie şi se finalizează carantina, atât pentru persoanele care intră pe teritoriul României din străinătate, cât şi pentru pacienţii testaţi pozitiv sau suspecţi cu virusul SARS-COV-2, simptomatici sau asimptomatici. Consideră că în materia măsurilor privative de libertate impuse de necesitatea prevenirii şi combaterii bolilor contagioase, pentru ca reglementarea să fie constituţională, legiuitorul ar fi trebuit să aibă în vedere cel puţin următoarele aspecte menite să garanteze drepturile fundamentale: reglementarea procedurii şi a condiţiilor de instituire a măsurilor restrictive de libertate, aplicarea graduală, posibilitatea revizuirii judiciare a măsurilor dispuse.