§ 24. - Decizia 458/2020 [A] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi ale art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2020 privind stocurile de urgenţă medicală, precum şi unele măsuri aferente instituirii carantinei

M.Of. 581

În vigoare

Versiune de la: 2 Iulie 2020

20. Avocatul Poporului aminteşte că, în legislaţia română, măsura internării nevoluntare este reglementată exhaustiv doar în legislaţia penală, procesual penală şi în Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002. În acest context, este o măsură de siguranţă care se dispune de instanţa de judecată în urma administrării unor probe în procesul penal, cu respectarea dreptului la apărare şi a contradictorialităţii. Or, soluţiile legislative criticate lasă unei autorităţi administrative, cum este ministrul sănătăţii, posibilitatea să legifereze şi să restrângă drepturi fundamentale, prin impunerea unor măsuri privative de libertate, acestea putând fi permise doar prin normă primară, şi nu prin acte de reglementare secundară care determină o stare de incertitudine juridică, cu consecinţe prejudiciabile asupra drepturilor persoanelor. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale este constantă în a sublinia faptul că actele administrative cu caracter normativ pot fi emise numai pe baza şi în executarea legii, trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii normative care să înlocuiască legea. Dispoziţiile legale criticate nu respectă însă condiţia ca măsura restrângerii exerciţiului unor drepturi să fie prevăzută prin lege, fiind încălcate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5).