§ 18. - Decizia 458/2020 [A] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi ale art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2020 privind stocurile de urgenţă medicală, precum şi unele măsuri aferente instituirii carantinei

M.Of. 581

În vigoare
Versiune de la: 2 Iulie 2020
14. În acest sens, arată că textele de lege criticate nu cuprind dispoziţii privind condiţiile şi procedura instituirii unor măsuri restrictive de libertate impuse de necesitatea prevenirii şi combaterii bolilor contagioase, limitându-se la a delega ministrului sănătăţii instituirea lor prin acte administrative normative. Astfel, întreaga materie a măsurilor restrictive de libertate instituite cu scopul de a preveni şi combate răspândirea bolilor contagioase a fost reglementată, recent, în acte de reglementare secundară, aşa cum sunt Ordinul nr. 414 din 11 martie 2020 privind instituirea măsurii de carantină pentru persoanele aflate în situaţia de urgenţă de sănătate publică internaţională determinată de infecţia cu COVID-19 şi stabilirea unor măsuri în vederea prevenirii şi limitării efectelor şi Ordinul ministrului sănătăţii nr. 753 din 7 mai 2020 pentru modificarea Ordinului ministrului sănătăţii nr. 555/2020 privind aprobarea Planului de măsuri pentru pregătirea spitalelor în contextul epidemiei de coronavirus COVID-19, a Listei spitalelor care asigură asistenţa medicală pacienţilor testaţi pozitiv cu virusul SARS-CoV-2 în faza I şi în faza a II-a şi a Listei cu spitalele de suport pentru pacienţii testaţi pozitiv sau suspecţi cu virusul SARS-CoV-2. Legislaţia primară nu a făcut altceva decât să introducă noţiuni abstracte precum "internare obligatorie" şi "instituirea carantinei" în sistemul normativ de reglementare primară, fără a reglementa în detaliu conţinutul lor normativ. În cuprinsul Legii nr. 95/2006 şi al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 11/2020 referirile la acestea sunt sumare, fără consistenţă şi lipsite de previzibilitate, dând posibilitatea unui organ administrativ să dispună măsuri privind restrângerea exerciţiului libertăţii individuale prin crearea legii, iar nu punerea sa în executare.