§ 127. - Decizia 458/2020 [A] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi ale art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2020 privind stocurile de urgenţă medicală, precum şi unele măsuri aferente instituirii carantinei

M.Of. 581

În vigoare

Versiune de la: 2 Iulie 2020

Prin urmare, din punct de vedere juridic, interpretarea gramaticală a art. 25 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 conduce la concluzia că această prevedere nu conferă ministrului sănătăţii atribuţii legate de instituirea unor măsuri restrictive pentru exerciţiul drepturilor fundamentale, ci aceste restrângeri sunt explicit şi limitativ enumerate de lege. Ministrul sănătăţii poate doar să stabilească un tip de boli, anume cele transmisibile, pentru care legea permite recursul la anumite măsuri de restrângere a exerciţiului unor drepturi. Altfel spus, Legea nr. 95/2006 stabileşte măsurile restrictive (declararea, tratamentul sau internarea obligatorii) pentru exerciţiul unor drepturi fundamentale (dreptul la viaţă privată, libertatea individuală sau libera circulaţie), pe care le impune în condiţii circumstanţiate tot de legiuitor, şi nu de ministrul sănătăţii. Nimic din norma cuprinsă în art. 25 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 nu lasă a se înţelege că toate cele trei măsuri trebuie aplicate concomitent cu privire la aceeaşi boală transmisibilă şi cu atât mai puţin cu privire la aceeaşi persoană. Dimpotrivă, conjuncţia coordonatoare "sau" arată cu suficientă claritate că prin actele de punere în aplicare a legii se pot grada şi/sau adecva cele trei măsuri restrictive permise de text pentru a le adapta la specificul bolilor transmisibile identificate prin ordin de ministru, fiind astfel realizată în practică şi necesara proporţionalitate dintre cauza restrângerii drepturilor şi afectarea exerciţiului lor.