§ 9. - Decizia 456/2023 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 349 din Codul penal
M.Of. 1158
În vigoare Versiune de la: 20 Decembrie 2023
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate, lăsând loc unor aprecieri subiective şi, în consecinţă, discreţionare ale destinatarilor normei, în condiţiile în care organelor judiciare, în misiunea de interpretare şi aplicare a legii, respectiv de stabilire a caracterului defectuos al îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, le revine obligaţia de a aplica standarde legale obiective, stabilite prin prescripţia normativă. În acest sens, se face trimitere la considerentele Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016 şi ale Deciziei nr. 23 din 20 ianuarie 2016. Or, în cuprinsul textului criticat, legiuitorul a folosit sintagma "măsuri legale" fără a indica actele normative sau categoriile de acte normative care prevăd aceste măsuri, aspect care deschide calea arbitrarului în apreciere, arbitrar care nu poate constitui temei legal pentru trimiterea în judecată şi pentru condamnarea unor persoane. Se susţine că, pentru ca o faptă de neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă să poată constitui infracţiune, este obligatoriu ca respectiva conduită să fie prevăzută în acte de reglementare primară. Se mai susţine că, potrivit actualei redactări a normei de incriminare criticate, se poate ajunge cu uşurinţă la situaţia în care orice derapaj de la orice normă de securitate în muncă, indiferent că aceasta este prevăzută de un act de reglementare primară sau de un regulament de ordine interioară prevăzut de angajator, să fie calificat drept infracţiune, fără să se ţină cont de reprezentarea pe care făptuitorul a avut-o asupra acestei fapte, de gravitatea normelor încălcate sau de posibilitatea făptuitorului de a prevedea consecinţele faptelor sale. Se arată că o normă de incriminare trebuie să prevadă fapte de o anumită gravitate, care să impună sancţionarea lor conform legii penale. Însă textul criticat nu permite făptuitorului să aprecieze gravitatea faptei pe care o săvârşeşte, întrucât nu prevede categoriile de norme care trebuie să fie încălcate pentru ca faptele comise să intre în sfera de reglementare a normei de incriminare analizate.