§ 15. - Decizia 451/2017 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 107 alin. (3) Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală
M.Of. 626
În vigoare Versiune de la: 2 August 2017
10. Prin urmare, se apreciază că textele legale criticate contravin art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, pe considerentul că, pe de o parte, nu oferă mijloace adecvate care să asigure executarea de îndată a mandatului de arestare la data încetării motivelor care au dus la amânarea predării persoanei solicitate, iar, pe de altă parte, că nu asigură un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie adecvat protecţiei tuturor persoanelor aflate pe teritoriul României. Aceleaşi texte constituţionale sunt încălcate şi prin faptul că legiuitorul a cuprins aceleaşi reglementări (respectiv teza amânării punerii în executare a mandatului de arestare până la încetarea motivelor de amânare a predării) în mai multe articole ale aceleiaşi legi, contrar Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Lipsa arsenalului juridic care să garanteze de îndată executarea unei hotărâri judecătoreşti de predare ulterioară a unei persoane solicitate încalcă art. 11, art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, coroborat cu art. 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, care garantează că "Uniunea oferă cetăţenilor săi un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, fără frontiere interne [...]", angajament care se regăseşte şi în preambulul Deciziei-cadru nr. 2002/584/JAI. Mai mult, se creează o diferenţiere nejustificată de raţiuni obiective între persoanele supuse măsurii arestării în baza Codului de procedură penală şi cele supuse măsurii arestării în baza unui mandat emis potrivit Legii nr. 302/2004, faţă de care s-a dispus amânarea predării, din moment ce, în cazul primei tipologii de mandat, se întreprind de îndată formalităţi de garantare a punerii în executare a acestei măsuri, pe când, în cazul celei de-a doua tipologii de mandat de arestare, statul român nu întreprinde niciun demers serios în acest sens. Ca urmare, cei supuşi acestei din urmă tipologii de mandat au o situaţie privilegiată, în contextul în care au posibilitatea de a se sustrage executării mandatului de arestare prin părăsirea României, fără ca Statul român să încerce împiedicarea acestora, conferindu-le, totodată, celor în cauză posibilitatea de a fi deasupra legii şi a scăpa de răspunderea penală angajată pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene.