§ 15. - Decizia 450/2013 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26^1 alin. (10) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie

M.Of. 771

În vigoare
Versiune de la: 10 Decembrie 2013
Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 261 alin. (10) din Legea nr. 78/2000 nu încalcă prevederile din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei. În acest sens, arată că dispoziţiile de lege criticate constituie limitări normale ale dreptului la apărare, în considerarea apărării ordinii publice, a sănătăţii, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, precum şi în vederea desfăşurării instrucţiei penale, în concordanţă cu dispoziţiile art. 53 şi ale art. 126 alin. (2) din Constituţie. Această restrângere este în acord şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că aplicarea unor măsuri similare celor prevăzute în art. 261 din Legea nr. 78/2000 este conformă Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale dacă este îndeplinită condiţia existenţei unor măsuri de control care să suplinească presupusa limitare, precum şi condiţia ca declaraţia obţinută în aceste circumstanţe să nu constituie singurul element probatoriu care stă la baza condamnării. Or, aceste condiţii sunt îndeplinite în cazul de faţă, întrucât elementele procesuale de echilibrare a măsurilor prevăzute în art. 261 din Legea nr. 78/2000 satisfac standardele stabilite de Curte, iar, în ceea ce priveşte declaraţiile martorilor cărora li s-a atribuit o altă identitate, acestea pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Scopul protecţiei datelor de identificare a martorului este acela de a-i asigura acestuia - precum şi celorlalţi cetăţeni care ar fi expuşi prin declararea identităţii reale a martorului - dreptul la viaţă, la integritate fizică şi libertate individuală. Restrângerea exerciţiului dreptului este proporţională cu situaţia care a determinat-o şi are loc numai dacă sunt probe sau indicii temeinice că fără ea ar fi periclitate drepturile şi libertăţile menţionate.