§ 17. - Decizia 448/2023 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215^1 alin. (2) din Codul de procedură penală
M.Of. 1114
În vigoare Versiune de la: 12 Decembrie 2023
13. Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Se arată că atât contestaţia formulată de inculpat împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi dispune asupra măsurilor preventive, cât şi plângerea împotriva ordonanţei procurorului de luare a măsurii controlului judiciar se soluţionează în termen de 5 zile de la înregistrare, astfel cum s-a decis prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 17 din 17 ianuarie 2017, aspect ce garantează accesul liber la justiţie al persoanei care formulează astfel de cereri. În aceste condiţii, se susţine că omisiunea legiuitorului de a reglementa un termen regresiv pentru prelungirea măsurii controlului judiciar pe cauţiune este de natură a genera o discriminare a inculpaţilor faţă de care organele de urmărire penală îşi exercită dreptul de a dispune prelungirea acestei măsuri în raport cu inculpaţii în privinţa cărora organele de urmărire penală propun prelungirea măsurii arestului preventiv sau a arestului la domiciliu, măsuri cu privire la a căror prelungire legiuitorul a prevăzut un astfel de termen regresiv. Se menţionează că există posibilitatea ca organele de urmărire penală să dispună prelungirea măsurii controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauţiune în ultima zi din durata acestei măsuri; or, dispunerea prelungirii uneia dintre măsurile anterior menţionate într-un termen mai mic de 5 zile înaintea expirării acesteia determină întârzierea soluţionării plângerii formulate de inculpat împotriva ordonanţei de prelungire la o dată ulterioară încetării măsurii în cauză, aspect ce contravine dispoziţiilor constituţionale invocate în prezenta cauză. Se susţine că, în vederea garantării drepturilor fundamentale invocate de inculpat, procedura prelungirii măsurii controlului judiciar şi a controlului judiciar pe cauţiune ar trebui astfel reglementată încât să asigure verificarea de către judecătorul de drepturi şi libertăţi a legalităţii şi temeiniciei prelungirii măsurilor preventive anterior menţionate înaintea încetării acestora.