§ 28. - Decizia 447/2019 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 pct. 2 lit. c) din Legea contabilităţii nr. 82/1991
M.Of. 870
În vigoare Versiune de la: 29 Octombrie 2019
20. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională, examinând pretinsa neconstituţionalitate a altor prevederi din Legea nr. 82/1991 [respectiv ale art. 41 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 82/1991, potrivit cărora, "constituie contravenţii la prevederile prezentei legi următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni: [...] 2. nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanţelor Publice cu privire la: [...] e) întocmirea şi depunerea situaţiilor financiare periodice stabilite potrivit legii"], cu un conţinut şi faţă de critici de neconstituţionalitate similare, a statuat că nu se poate susţine că Ministerul Finanţelor Publice, prin acte normative inferioare legii, defineşte conţinutul faptelor contravenţionale, depăşind cadrul legal reglementat de legiuitor şi situându-se mai presus de lege, întrucât situaţiile financiare periodice sunt stabilite potrivit legii, iar numai obligaţia întocmirii şi depunerii acestora este prevăzută prin reglementări ale Ministerului Finanţelor Publice. În acest context, Curtea a reţinut că problema de principiu vizată prin critica de neconstituţionalitate este aceea referitoare la emiterea de către un organ al puterii executive a unor reglementări în domeniul contabilităţii, a căror nerespectare constituie contravenţie, deşi acesta nu are competenţa de a emite acte normative cu putere de lege. Curtea a statuat că "prin dispoziţiile de lege ce fac obiectul [...] excepţiei de neconstituţionalitate, iar nu prin acte cu forţă juridică inferioară acesteia, se sancţionează contravenţional, printre altele, şi nerespectarea anumitor reglementări emise de Ministerul Finanţelor Publice în domeniul activităţii contabile" (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 106 din 22 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 21 martie 2005, şi Decizia nr. 54 din 16 ianuarie 2007, precitată).