Nou § 11. - Decizia 444/2024 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114 alin. (3) şi ale art. 132 din Legea societăţilor nr. 31/1990
M.Of. 66
În vigoare Versiune de la: 28 Ianuarie 2026
7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 114 alin. (3) şi ale art. 132 din Legea societăţilor nr. 31/1990 sunt neconstituţionale, în măsura în care sunt interpretate în sensul că pot fi contestate în justiţie doar deciziile/hotărârile consiliului de administraţie date în îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la art. 113 lit. b) şi c) din aceeaşi lege, fiind excluse de la controlul de legalitate orice alte decizii/hotărâri ale consiliului de administraţie. De asemenea, se învederează că Legea nr. 31/1990 nu ar interzice în mod concret acest control, ci prevede doar care dintre deciziile consiliului de administraţie/directoratului pot fi supuse controlului de legalitate, iar dacă textul criticat, în coroborare cu prevederile Codului civil, se interpretează că numai acestea sunt supuse controlului instanţei judecătoreşti sunt afectate prevederile constituţionale privind egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie şi înfăptuirea justiţiei. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate se menţionează Decizia nr. 382 din 31 mai 2018, prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 114 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, care nu permite contestarea în justiţie, pe calea acţiunii în anulare prevăzute de art. 132 din lege, a deciziilor consiliului de administraţie, respectiv ale directoratului luate în exercitarea atribuţiei delegate de majorare a capitalului social, este neconstituţională. În acest context, se învederează că instanţa constituţională a analizat textul punctual, raportat numai la critica de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată, şi nu s-a pronunţat asupra posibilităţii de a contesta în justiţie toate şi oricare alte decizii ale consiliului de administraţie, respectiv ale directoratului, care, deşi nu au fost date în domeniul atribuţiilor delegate de adunarea generală a acţionarilor, vatămă interesele unei persoane. Faţă de această împrejurare, se apreciază că normele criticate sunt contrare principiilor egalităţii şi unicităţii şi egalităţii justiţiei în ceea ce priveşte accesul liber la justiţie pentru toate persoanele. În contextul criticilor de neconstituţionalitate este menţionată jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia principiilor invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.