Nou § 20. - Decizia 443/2024 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (3) lit. c) din Legea societăţilor nr. 31/1990
M.Of. 66
În vigoare Versiune de la: 28 Ianuarie 2026
14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate formulată, aceasta este raportată exclusiv la art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie. Or, în ceea ce priveşte incidenţa actelor obligatorii ale Uniunii Europene în cadrul controlului de constituţionalitate, prin Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 28 aprilie 2015, precum şi prin Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011, Curtea a reţinut că folosirea unei norme de drept european în cadrul controlului de constituţionalitate ca normă interpusă celei de referinţă implică, în temeiul art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţia României, o condiţionalitate cumulativă: pe de o parte, această normă trebuie să fie suficient de clară, precisă şi neechivocă prin ea însăşi sau înţelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis şi neechivoc de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, iar, pe de altă parte, norma trebuie să se circumscrie unui anumit nivel de relevanţă constituţională, astfel încât conţinutul său normativ să susţină posibila încălcare, de către legea naţională, a Constituţiei - unica normă directă de referinţă în cadrul controlului de constituţionalitate. Această ultimă condiţie nu poate fi evaluată în cauza dedusă controlului de constituţionalitate, întrucât nu sunt menţionate, pe lângă art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, alte articole cuprinse în Legea fundamentală care să concretizeze în planul relevanţei constituţionale principiile, exigenţele şi standardele cuprinse în dreptul Uniunii Europene, Curtea neputând invoca, din oficiu, temeiuri constituţionale.