Nou § 10. - Decizia 443/2024 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (3) lit. c) din Legea societăţilor nr. 31/1990
M.Of. 66
În vigoare Versiune de la: 28 Ianuarie 2026
6. Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât este distorsionată interpretarea dată de autorul acesteia normelor în discuţie, având în vedere scopul directivei, efectul acesteia, precum şi calitatea reclamantului. Astfel, scopul Directivei 2006/123/CE constă în crearea unui cadru juridic general care să permită eliminarea rapidă a barierelor în calea liberei circulaţii a serviciilor şi a libertăţii de stabilire, pentru ca beneficiarilor şi prestatorilor de servicii să le fie asigurată securitatea juridică necesară care să le garanteze exercitarea efectivă a acestor două libertăţi fundamentale. La elaborarea acestei directive s-a avut în vedere faptul că existau numeroase bariere în cadrul pieţei interne, care îi împiedicau pe prestatorii de servicii, în special întreprinderile mici şi mijlocii, să îşi extindă activităţile dincolo de frontierele naţionale şi să profite de toate avantajele pieţei interne. Dat fiind că directivele nu au efect direct asupra statelor membre, Directiva nr. 2006/123/CE a fost implementată în legislaţia naţională, fiind creat cadrul general necesar în materie (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi libertatea de a furniza servicii în România şi Ordonanţa Guvernului nr. 13/2010 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei în vederea transpunerii Directivei 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieţei interne). Niciunul dintre aceste acte normative care au transpus prevederile europene nu face referire la dispoziţia criticată de reclamant, dat fiind că norma în discuţie nu intră în domeniul de aplicare al directivei. Acesta se referă la categorii determinate de persoane, adică la prestatori de servicii din cadrul pieţei interne a Uniunii Europene, respectiv la beneficiarii acestor servicii. Or, autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu a făcut dovada că ar face parte din categoriile de persoane vizate de actul european. Dispoziţiile criticate nu vizează reglementarea unor servicii, astfel că nu pot fi examinate din perspectiva incidenţei şi prevalenţei dreptului european, conform prevederilor art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie.