§ 15. - Decizia 441/2020 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, coroborate cu dispoziţiile art. 483 alin. (3) şi ale art. 492 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, precum şi a dispoziţiilor art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor

M.Of. 947

În vigoare

Versiune de la: 15 Octombrie 2020

11. În acest sens, se mai susţine că prevederile legale criticate instituie un regim neclar, atât pentru persoana care se poate afla în ipoteza normei, cât şi pentru instanţa chemată să judece cauza disciplinară, întrucât acestea, în lipsa unor repere clare cu privire la categoriile de acte materiale ce intră în sfera de reglementare a normelor legale criticate, a limitelor între care executarea acestor acte materiale reprezintă comportamente acceptate, precum şi a celor dincolo de care pot constitui atingeri aduse onoarei şi demnităţii profesiei de magistrat, fac posibil ca, pe de o parte, magistraţii să nu-şi poată adapta comportamentul la exigenţele ce decurg din eventuala interpretare pe care ar putea sa o dea autoritatea publică conduitei acestora, iar, pe de altă parte, instanţa disciplinară are libertatea de a interpreta norma specifică după cum ii dictează conştiinţa, în condiţiile unei norme absolut imprevizibile şi fără a avea niciun reper accesibil pentru a pronunţa o hotărâre temeinică şi legală, lăsând loc astfel arbitrariului în activitatea sa.