§ 15. - Decizia 438/2021 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (3) şi ale art. 272 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital

M.Of. 1026

În vigoare
Versiune de la: 27 Octombrie 2021
11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 272 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 297/2004 reglementează o contravenţie în materia pieţei de capital, iar pentru identificarea conduitei interzise sau prescrise este necesară şi analizarea conţinutului art. 250 alin. (3) din acelaşi act normativ. Astfel, textul criticat nu este explicit, este ambiguu formulat şi este derutant atât pentru parte, cât şi pentru judecătorul chemat să analizeze o situaţie de fapt ca cea din speţă. Norma contravenţională nu conţine o descriere a faptei contravenţionale, legiuitorul încercând să complinească această lacună prin norma la care face trimitere, ce se referă la aspecte privind notificarea tranzacţiilor care se desfăşoară în baza unor informaţii privilegiate sau care ar putea constitui o manipulare a pieţei şi care, de asemenea, nu conţine vreo dispoziţie privind destinatarul normei. Definirea acestuia ca fiind "orice persoană implicată profesional în tranzacţii cu instrumente financiare" nu reprezintă o descriere comprehensibilă a subiectului de drept chemat să notifice tranzacţiile desfăşurate pe baza informaţiilor privilegiate sau care ar constitui o manipulare a pieţei, neexistând niciun text care să definească această sintagmă sau care să permită conturarea întinderii acesteia ori să specifice elementele constitutive ale contravenţiei pe care o reglementează. Prin urmare, sunt afectate şi accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, din moment ce normele nu prevăd cu claritate şi previzibilitate cine este ţinut să notifice tranzacţiile suspecte şi, prin urmare, nu permit formularea unor apărări pentru verificarea legalităţii constatării contravenţiei şi aplicării sancţiunii. De asemenea, această redactare defectuoasă a textului de lege nu asigură eliminarea arbitrarului organului constatator în procedura de constatare a contravenţiilor şi de aplicare a sancţiunii contravenţionale. În acest context este menţionată jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia garanţiilor fundamentale aplicabile presupuşilor autori ai unor fapte ilicite, în faţa posibilelor abuzuri ale autorităţilor desemnate să îi urmărească şi să îi sancţioneze.