§ 9. - Decizia 432/2021 [A/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1^1)-(1^3), (3) şi (4), ale art. 5 alin. (3) şi (3^1), ale art. 7 alin. (4) şi (5^1) şi ale art. 8 alin. (5) tezele a doua şi a treia din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a Legii nr. 52/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, în ansamblul său

M.Of. 905

În vigoare

Versiune de la: 21 Septembrie 2021

6. Se arată că legea, în ansamblul său, este lipsită de claritate şi previzibilitate, întrucât (i) articolul unic pct. 2 [cu referire la art. 4 alin. (1¹) lit. b)] din lege este susceptibil de două interpretări în sensul că aprecierea cu 50% a obligaţiei de plată poate fi raportată fie la prima astfel de obligaţie lunară, fie la luna precedentă, (ii) articolul unic pct. 3 [cu referire la art. 4 alin. (3)] din lege face ca posibilitatea creditorului de a dovedi neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a dării în plată să devină iluzorie, (iii) articolul unic pct. 3 [cu referire la art. 4 alin. (4)] din lege nu reglementează sfera de conţinut a noţiunii de echilibrare a contractului, iar exprimarea legiuitorului este echivocă atunci când se referă la "imposibilitatea vădită de continuare a contractului". Prin urmare, din această perspectivă, se încalcă art. 1 alin. (3) şi (5) coroborat cu art. 53 din Constituţie.