§ 15. - Decizia 432/2021 [A/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1^1)-(1^3), (3) şi (4), ale art. 5 alin. (3) şi (3^1), ale art. 7 alin. (4) şi (5^1) şi ale art. 8 alin. (5) tezele a doua şi a treia din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a Legii nr. 52/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, în ansamblul său

M.Of. 905

În vigoare

Versiune de la: 21 Septembrie 2021

12. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate aduse articolului unic pct. 2 [cu referire la art. 4 alin. (1¹) lit. b) şi (1²)] din lege prin raportare la art. 44 şi art. 53 din Constituţie, se arată că înregistrarea unei creşteri de peste 50% a obligaţiei de plată lunare, ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă, nu poate fi considerată drept impreviziune. Rata de dobândă variabilă vizează chiar costul periodic pe care îl are banca pentru menţinerea finanţării şi care este transpus în costul periodic al împrumutatului, astfel că nu poate fi vorba de un dezechilibru, ci de o imixtiune nepermisă în drepturile de proprietate ale creditorului bancar. Printr-o atare reglementare se modifică chiar instituţia impreviziunii, atribuindu-i-se valenţe inexistente, astfel încât, în speţă, condiţiile proporţionalităţii ingerinţei nu sunt îndeplinite. Prezumţia de impreviziune reglementată nu ţine seama de durata contractelor coroborat cu exigenţa verificării unei persistenţe continue şi ireversibile. Aceasta în condiţiile în care este rezonabil a se aprecia că, la încheierea unui contract pentru 25-30 ani, părţile au avut în vedere fluctuaţii semnificative. Se încalcă astfel Decizia Curţii Constituţionale nr. 731 din 6 noiembrie 2019 şi, implicit, art. 147 alin. (4) din Constituţie.