§ 12. - Decizia 432/2021 [A/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1^1)-(1^3), (3) şi (4), ale art. 5 alin. (3) şi (3^1), ale art. 7 alin. (4) şi (5^1) şi ale art. 8 alin. (5) tezele a doua şi a treia din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a Legii nr. 52/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, în ansamblul său

M.Of. 905

În vigoare

Versiune de la: 21 Septembrie 2021

9. Preluarea procentului de 52,6% din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 24/2011 prevăzut în legătură cu gradul de îndatorare aferent creditelor în CHF (potrivit menţiunilor din anexa la "Raportul asupra reexaminării Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite"), dincolo de împrejurarea că are la bază o prevedere abrogată la momentul adoptării reglementării criticate, dovedeşte inconsistenţa definiţiei impreviziunii şi confuzia nepermisă cu o altă instituţie, respectiv gradul de îndatorare. Acesta din urmă reprezintă o circumstanţă cu caracter personal, care nu poate fi transpusă într-o ipoteză obiectivă de impreviziune. Definiţia impreviziunii în configuraţia criticată nu porneşte de la evaluarea unor repere bine determinate şi incontestabile, ci preia, în mod mimetic, exigenţe prudenţiale ce ţin de gradul de îndatorare care nu se confundă cu cerinţa onerozităţii "excesive". Prin urmare, se încalcă şi caracterul general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale, cu referire la Decizia nr. 731 din 6 noiembrie 2019, paragraful 74.