§ 15. - Decizia 426/2022 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi ale art. 17 alin. (5) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat
M.Of. 1242
În vigoare Versiune de la: 22 Decembrie 2022
11. Astfel, se susţine că o rupere nejustificată a echilibrului în rândul magistraţilor este cauzată de crearea unei căi discriminatorii pentru anumiţi magistraţi cu gradul cel mai înalt posibil, respectiv pentru judecătorii care au activat/activează la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în raport cu procurorii care au gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin acordarea posibilităţii de a accede în profesia de avocat fără examen numai pentru prima categorie. Această situaţie contravine şi dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. Discriminarea instituită de dispoziţiile criticate este de neînţeles, în condiţiile în care nicăieri în cuprinsul legii privind organizarea judecătorească nu se regăseşte vreo motivare cu privire la aplicarea diferită a condiţiilor de primire, promovare sau transfer între profesiile de judecător sau procuror, începând cu momentul în care auditorii de justiţie devin magistraţi - judecători sau procurori. Or, calitatea de magistrat a fost şi este recunoscută atât judecătorilor, cât şi procurorilor de la momentul intrării în profesie, indiferent de gradul profesional obţinut. Se invocă, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la statutul identic al judecătorilor şi procurorilor, şi anume deciziile nr. 866 din 28 noiembrie 2006 şi nr. 785 din 12 mai 2009, precum şi dispoziţiile constituţionale ale art. 132-134 şi ale Legii nr. 303/2004 privind incompatibilităţile şi interdicţiile aplicabile funcţiilor de procuror şi de judecător, admiterea în magistratură şi formarea profesională a judecătorilor şi procurorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor, accesul procurorilor la funcţia de judecător şi al judecătorilor la funcţia de procuror, drepturile şi îndatoririlor judecătorilor şi procurorilor, răspunderea juridică a acestora. Aşadar, diferenţa dintre profesiile de judecător şi procuror având acelaşi grad apare a fi una artificială şi pur teoretică, iar, în cazul accederii în profesia de avocat fără susţinerea examenului, se impune a fi corijată această discriminare prin similitudine de tratament juridic.