§ 11. - Decizia 426/2011 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, precum şi a dispoziţiilor art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie

M.Of. 406

În vigoare

Versiune de la: 9 Iunie 2011

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că, prin aplicarea dispoziţiilor art. 28¹ pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, autorul excepţiei, care are calitatea de ofiţer de poliţie judiciară, este, în considerarea acestei calităţi, victima unei inegalităţi de tratament juridic care nu are nicio justificare obiectivă şi rezonabilă. Se arată în acest sens că orice persoană care a comis, în aceleaşi împrejurări, o faptă similară, însă nu avea calitatea de ofiţer de poliţie judiciară la data săvârşirii acesteia, va fi supus regulilor de judecată obişnuite, beneficiind, printre altele, de trei grade de jurisdicţie. Privarea de o cale de atac, cea a apelului, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă, într-o societate democratică, este contrară dreptului la un proces echitabil şi liberului acces la justiţie. În ceea ce priveşte dispoziţiile din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 criticate, se susţine că acestea "suprimă o componentă foarte importantă a Ministerului Public, şi anume Parchetul Naţional Anticorupţie, ca instituţie de sine stătătoare", în acelaşi timp, se modifică în mod fundamental modul de organizare, funcţionare şi competenţa celei mai importante componente a acestui minister (Parchetul Naţional Anticorupţie), prin crearea în structura acestuia a unei entităţi autonome, cu personalitate juridică, având o componentă proprie foarte importantă. Se mai arată că aceleaşi dispoziţii legale contravin şi prevederilor constituţionale referitoare la efectele deciziilor Curţii Constituţionale, întrucât, "deşi se dă satisfacţie art. 72 alin. (2) din Constituţie şi Deciziei Curţii Constituţionale nr. 235/2005, în realitate nu este vorba decât despre o fraudă la lege, care, în mod formal, permite înfiinţarea unui parchet distinct, mascat sub forma unei structuri interne a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie". În sfârşit, se mai susţine şi că nu sunt întrunite condiţiile constituţionale care justifică adoptarea unei ordonanţe de urgenţă de către executiv, respectiv situaţia extraordinară, imposibilitatea de amânare a reglementării şi motivarea urgenţei. Guvernul ar fi avut şi alte posibilităţi de reglementare în acest domeniu, având în vedere că şi-ar fi putut angaja răspunderea în faţa Parlamentului.