§ 9. - Decizia 422/2019 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 488 şi ale art. 492 din Codul de procedură civilă, precum şi a celor ale art. 99 lit. r) şi t) şi ale art. 991 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004

M.Of. 884

În vigoare

Versiune de la: 1 Noiembrie 2019

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că admisibilitatea în principiu a recursului împiedică atacarea hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinară, fiind vorba despre o cale de atac formală, iar nu efectivă, recursul declarat putând fi respins ca inadmisibil în principiu ori anulat, aspect ce arată că, în fapt, hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii nu sunt supuse unui recurs efectiv, ci potenţial şi condiţionat de încadrarea sa în una dintre situaţiile expres prevăzute de art. 488 din Codul de procedură civilă, instanţa supremă neputând să soluţioneze cauza pe fond. Arată că şi dreptul la apărare este formal, recursul fiind declarat în condiţiile în care partea nu cunoaşte dacă acesta este admisibil în principiu. Mai arată, în acelaşi sens, că înscrisurile noi nu pot fi obţinute de judecătorul sancţionat decât din dosarul instrumentat disciplinar, la care însă acesta nu este parte, astfel că nu are dreptul să îl studieze sau să ceară eliberarea de copii conforme cu originalul. Prin urmare, înscrisurile noi nu pot fi depuse odată cu cererea de recurs sau cu întâmpinarea, ci doar la solicitarea instanţei de recurs, recurentul fiind astfel privat de dreptul la apărare. Or, de vreme ce este decăzut din administrarea probei cu înscrisuri noi, recursul reprezintă o cale de atac iluzorie, şi nu efectivă.