Decizia 422/2005 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 din Ordonanţa Guvernului nr.... - Decizia 422/2005

Ioan Vida	- preşedinte
Nicolae Cochinescu	- judecător
Aspazia Cojocaru	- judecător
Constantin Doldur	- judecător
Kozsokar Gabor	- judecător
Acsinte Gaspar	- judecător
Petre Ninosu	- judecător
Ion Predescu	- judecător
Şerban Viorel Stănoiu	- judecător
Ion Tiucă	- procuror
Valentina Bărbăţeanu	- magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicată de Asociaţia Chinologică a Municipiului Bucureşti cu sediul în str. Popa Tatu nr. 61 în Dosarul nr. 1.942/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

La apelul nominal răspund autorul excepţiei, prin consilier juridic, domnul Lucian Bagia, precum şi partea Asociaţia Chinologică a Municipiului Bucureşti cu sediul în str. Sălăjeni nr. 25, prin avocat, domnul Adrian Ibraim.

Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul părţilor. Reprezentantul autorului excepţiei arată că, faţă de modificarea prin Legea nr. 219/2005 a art. 336 din Codul de procedură civilă, excepţia de neconstituţionalitate invocată a rămas fără obiect, întrucât a fost înlăturată neconstituţionalitatea normei juridice criticate. De asemenea, reprezentantul Asociaţiei Chinologice a Municipiului Bucureşti cu sediul în str. Sălăjeni nr. 25 solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Precizează, însă, că modificarea la care a făcut referire autorul excepţiei nu afectează obiectul acesteia, art. 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 instituind o procedură specială, referitoare la soluţionarea recursurilor declarate împotriva încheierilor de admitere sau de respingere a cererilor de înscriere a asociaţiilor în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Consideră că textul criticat nu restrânge accesul liber la justiţie, întrucât persoanele interesate au posibilitatea de a sesiza instanţa de judecată, în condiţiile legii generale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 februarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.942/2004, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Asociaţia Chinologică a Municipiului Bucureşti cu sediul în str. Popa Tatu nr. 61 într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva unei încheieri a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, prin care s-a admis cererea de acordare a personalităţii juridice şi de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor a Asociaţiei Chinologice a Municipiului Bucureşti cu sediul în str. Sălăjeni nr. 25.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia consideră că prevederile art. 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât recursul, calea unică de atac împotriva încheierii de admitere a cererii de înscriere a unei asociaţii sau fundaţii, nu poate fi formulat de alte părţi decât cele care au fost citate la dezlegarea pricinii. Precizează că în materia asociaţiilor şi fundaţiilor nu îşi găseşte aplicare art. 336 din Codul de procedură civilă, care reprezintă legea generală. Conform acestui articol, calea de atac împotriva hotărârilor pronunţate în materii necontencioase este apelul, care poate fi introdus de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la soluţionarea cererii. În continuare, apreciază că textul de lege criticat încalcă dreptul de liber acces la justiţie al părţilor pentru apărarea drepturilor şi intereselor lor legitime, deoarece, spre deosebire de dispoziţiile de drept comun aplicabile apelului, cuprinse în art. 336 alin. (4) din Codul de procedură civilă sau de dispoziţiile speciale din vechea reglementare, respectiv art. 90 alin. (4) din Legea nr. 21/1924, art. 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 nu precizează în mod expres posibilitatea formulării recursului de către orice persoană interesată, inclusiv de cele care nu au fost citate la soluţionarea cererii.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, textul de lege criticat îngrădind posibilitatea persoanei interesate de a ataca în justiţie încheierile de admitere sau de respingere a cererii de înscriere a unei asociaţii sau fundaţii. În acest sens, arată că, în conformitate cu prevederile art. 336 din Codul de procedură civilă, terţul interesat poate exercita calea de atac a recursului, cu condiţia declarării, în prealabil, a apelului. Or, art. 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 "suprimă calea de atac a apelului şi nu prevede în mod expres posibilitatea terţului de a declara recurs". De aceea, apreciază că "terţul interesat nu mai are la îndemână nici o cale de atac" împotriva încheierilor de admitere sau de respingere a cererilor de înscriere a asociaţiilor sau fundaţiilor.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că derogarea de la principiul dublului grad de jurisdicţie, instituită prin Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, nu reprezintă o încălcare a art. 21 din Constituţie, întrucât "este destinată să asigure, în primul rând, celeritatea soluţionării cauzei, scurtând durata şi evitând, astfel, tergiversarea cauzei prin reluarea ciclului procesual". De asemenea, precizează că "derogarea de ]a procedura de drept comun nu este unică în legislaţie". În acest sens, menţionează, cu titlu de exemplu, încheierea prin care se decide, în procedură necontencioasă, asupra cererii de sechestru asigurător, care este supusă numai recursului. În susţinerea constituţionalităţii textului de lege criticat, Guvernul invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, prin care s-a statuat că accesul liber la justiţie nu presupune în toate cazurile accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competenţa şi căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii diferite. În final, apreciază că orice persoană fizică sau juridică are posibilitatea de a se adresa instanţei de judecată, potrivit dreptului comun, în cazul în care se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, afirmă că "accesul liber la justiţie are ca semnificaţie faptul că legiuitorul nu poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nici o categorie sau grup social". De asemenea, arată că accesul liber la justiţie presupune accesul ]a mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia. În continuare, precizează că "legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege". Mai arată că din prevederile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie rezultă că este de competenţa exclusivă a legiuitorului stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, aprobată prin Legea nr. 246/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 25 iulie 2005. Acesta are următorul cuprins:

- Art. 11: "(1) Încheierile de admitere sau de respingere a cererii de înscriere sunt supuse numai recursului.

(2) În cazul în care procurorul nu a participat la soluţionarea cererii, parchetului de pe lângă instanţa sesizată i se vor comunica şi copii de pe actul constitutiv şi de pe statutul asociaţiei, împreună cu încheierea de admitere ori de respingere a cererii de înscriere, după caz.

(3) Termenul de recurs este de 5 zile şi curge de la data pronunţării, pentru cei care au fost prezenţi, şi de la data comunicării, pentru cei care au lipsit.

(4) Recursul se soluţionează cu citarea părţilor, în camera de consiliu, de urgenţă şi cu precădere. Dispoziţiile art. 10 alin. (3) cu privire la pronunţarea şi redactarea hotărârii se aplică în mod corespunzător."

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, al căror conţinut este următorul:

- Art. 21 alin. (1) şi (2): "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul excepţiei critică prevederile art. 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, întrucât nu oferă terţilor interesaţi posibilitatea de a ataca încheierile pronunţate de instanţele judecătoreşti cu privire la cererile de înscriere a asociaţiilor în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor. Sub acest aspect, consideră că textul criticat îngrădeşte dreptul de liber acces la justiţie, statuat de art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie.

Textul de lege ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate instituie o procedură specială, derogatorie de la prevederile dreptului comun în materie necontencioasă, procedură ce se justifică prin necesitatea soluţionării cu celeritate a acestui tip de cereri. În Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, Curtea Constituţională a statuat că "nu este contrară principiului liberului acces la justiţie instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ce priveşte căile de atac, cât timp ele asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor". Din această perspectivă, nu poate fi reţinută critica autorului excepţiei, întrucât terţii interesaţi, persoane fizice sau juridice, îşi pot valorifica pe deplin dreptul constituţional de acces liber la justiţie. Astfel, nimic nu împiedică persoana care consideră că prin dobândirea personalităţii juridice de către o asociaţie i-au fost vătămate drepturile sau interesele sale legitime să sesizeze instanţele judecătoreşti în condiţiile prevăzute de legea generală, şi anume cele ale art. 336 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin pct. 59 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. Potrivit textului modificat, încheierea prin care se încuviinţează cererea este supusă recursului, care "[ ... ] poate fi făcut de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la dezlegarea pricinii". Modificarea este chiar în sensul susţinerilor autorului excepţiei, astfel că şi sub acest aspect critica de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicată de Asociaţia Chinologică a Municipiului Bucureşti cu sediul în str. Popa Tatu nr. 61 în Dosarul nr. 1.942/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 septembrie 2005.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 872 din data de 28 septembrie 2005

Decizia 422/2005 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii

M.Of. 872

Decizia 422/2005 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii

M.Of. 872

Documente corelate

Acte numărul de obiecte din listă: (1)

Acte influenţate numărul de obiecte din listă: (1)