§ 205. - Decizia 42/2017 [A] în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la dezlegarea următoarei chestiuni de drept: ''modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 159 alin. (5) şi a dispoziţiilor art. 159 alin. (7) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală''

M.Of. 815

În vigoare

Versiune de la: 16 Octombrie 2017

109. În considerarea acestui argument, instanţa de trimitere a considerat că, atunci când imobilul cu valoare mai mare părăseşte un patrimoniu, în schimbul unui alt bun, cu valoare mai mică, patrimoniul se va diminua, aşa încât, în acest caz, apare ca fiind justificată îndeplinirea de către acest proprietar a cerinţei de a avea achitate toate obligaţiile fiscale, de vreme ce se poate prezuma un grad ridicat de dificultate în recuperarea creanţelor autorităţii administraţiei publice locale. În situaţia inversă, când din patrimoniu iese bunul cu valoare mai mică şi intră bunul cu valoare mai mare, acesta va creşte după schimb, astfel că instanţa de trimitere consideră că nu se poate reţine că va fi îngreunată recuperarea creanţelor autorităţii administraţiei publice locale, ci, dimpotrivă, se creează premisa opusă, aceea a creşterii posibilităţilor de recuperare a creanţelor fiscale neachitate, astfel că este excesiv a pretinde ca proprietarul să aibă toate obligaţiile fiscale achitate. Iar dacă schimbul priveşte bunuri de valoare egale, patrimoniul niciunui proprietar nu se modifică valoric, astfel că, în acest caz, instanţa de trimitere a apreciat că nu se justifică validarea promisiunii bilaterale de schimb de achitarea tuturor obligaţiilor fiscale datorate bugetului local.