§ 13. - Decizia 418/2020 [A/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. e), ale art. 4 alin. (2) şi ale art. 27 alin. (2) lit. c) teza finală din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, precum şi ale art. 118 alin. (2) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente
M.Of. 612
În vigoare Versiune de la: 13 Iulie 2020
10. Referitor la dispoziţiile art. 4 alin. (2) şi ale art. 27 alin. (2) lit. c) teza finală din Legea nr. 370/2004, Avocatul Poporului susţine că aceste prevederi de lege restrâng, în condiţii lipsite de proporţionalitate, exerciţiul dreptului de a fi ales, prevăzut de art. 37 din Constituţie şi afectează caracterul reprezentativ al funcţiei de Preşedinte, consacrat de art. 81 alin. (1) din Legea fundamentală. În acest sens, susţine că atât condiţiile de eligibilitate, cât şi impedimentele constituţionale pentru a fi ales în funcţia de Preşedinte al României sunt prevăzute expres şi limitativ în Constituţie şi în Legea nr. 370/2004. Astfel, potrivit art. 37, art. 16 alin. (3), art. 36 şi art. 40 alin. (3) din Constituţie, au dreptul de a fi aleşi pentru funcţia de Preşedinte al României cetăţenii cu drept de vot care, până în ziua alegerilor inclusiv, au împlinit 35 de ani, au domiciliul în ţară şi cărora nu le este interzisă asocierea în partide politice. Dispoziţiile art. 4 alin. (2) şi ale art. 27 alin. (2) lit. c) teza finală din Legea nr. 370/2004 încalcă principiile proporţionalităţii şi reprezentativităţii, întrucât prin instituirea a două condiţii cumulative (un număr de 200.000 de susţinători şi posibilitatea ca un alegător să susţină mai mulţi candidaţi la funcţia de preşedinte) se ajunge la suprimarea exercitării dreptului de a fi ales al cetăţenilor români care îndeplinesc condiţiile constituţionale şi legale de a candida. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate, Avocatul Poporului invocă considerentele deciziilor nr. 769 din 28 noiembrie 2017 şi nr. 286 din 11 mai 2016, prin care Curtea Constituţională a stabilit, cu valoare de principiu, că soluţiile legislative reglementate cu scopul de a asigura reprezentativitatea unei candidaturi la o funcţie sau demnitate publică nu trebuie să limiteze în mod nepermis dreptul de a fi ales. Totodată, în Decizia nr. 75 din 26 februarie 2015, s-a statuat că aprecierea oportunităţii unui anumit prag de reprezentativitate nu este o problemă de constituţionalitate, cât timp pragul instituit nu are ca efect suprimarea exercitării dreptului. Or, în cazul soluţiilor legislative criticate, instituirea unui număr de 200.000 de semnături pentru susţinerea candidaţilor la funcţia de Preşedinte al României (depăşind pragul de 1% din alegători) are ca efect suprimarea exercitării drepturilor electorale şi constituie o cerinţă excesivă prin raportare la interesul public urmărit de legiuitor, şi anume asigurarea unui grad sporit de responsabilitate din partea tuturor competitorilor electorali în participarea la procesul electoral, exercitarea cu bună-credinţă a dreptului de a fi ales, precum şi participarea la alegeri a unor candidaţi reprezentativi. Caracterul excesiv al condiţiilor impuse de textele de lege criticate rezultă din raportarea pragului de maximum 1% din alegătorii semnatari pe liste recomandat în Codul bunelor practici în materie electorală - Linii directoare şi raport explicativ adoptate de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept în cadrul celei de-a 52-a Sesiuni plenare (Veneţia, 18-19 octombrie 2002), la numărul total de cetăţeni cu drept de vot înscrişi în Registrul electoral, declarat de Autoritatea Electorală Permanentă, la data de 31 iulie 2019, care este de 18.963.792. De altfel, un calcul matematic simplu relevă că numărul de semnături cerute pentru validitatea unei candidaturi la funcţia de Preşedinte trebuie să se situeze sub cerinţa de 200.000, cum este în prezent. În aceste condiţii, numărul de semnături de 200.000 de alegători induce, fără îndoială, ideea că este utilizat pentru a-i împiedica pe unii candidaţi să îşi exercite dreptul de a fi ales, contrar celor recomandate de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia), în sensul că "legea trebuie să stabilească un număr maxim de semnături care nu trebuie să depăşească pragul de 1% din alegători".