§ 30. - Decizia 416/2024 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare
M.Of. 235
În vigoare Versiune de la: 17 Martie 2025
23. Or, spre deosebite de situaţiile examinate de Curte prin aceste decizii, textele de lege criticate în prezenta cauză nu deleagă Guvernului, prin ministrul de resort, reglementarea tuturor elementelor ce configurează vocaţia de ofiţer în activitate, ci enumeră, la fel ca întregul art. 36 alin. 1 lit. a)-k) din Legea nr. 80/1995, o întreagă listă de categorii de persoane şi condiţii exprese necesare în acest sens. Textele criticate stabilesc, aşadar, ele însele anumite condiţii de acces la funcţia militară. Având în vedere că, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 80/1995, cadrele militare sunt constituite în corpul subofiţerilor, corpul maiştrilor militari şi corpul ofiţerilor, normele examinate determină acele condiţii şi categorii de persoane cu vocaţia calităţii de ofiţer în activitate. Legea determină o serie de elemente clare, aşa cum sunt categoria de personal militar din care poate să facă parte, limita de vârstă şi condiţiile privind studiile de învăţământ superior de specialitate absolvite sau de promovare a unor teste specifice. Faptul că legea organică face referire la necesitatea îndeplinirii celorlalte condiţii stabilite prin ordinul ministrului de resort nu poate avea semnificaţia încălcării principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi al legalităţii din perspectiva nerespectării obligaţiei legiuitorului de a reglementa prin lege organică, şi nu prin acte normative de nivel inferior, elementele esenţiale ale raportului de serviciu aplicabil cadrelor militare, aşa cum a stabilit Curtea Constituţională prin Decizia nr. 71 din 29 ianuarie 2019. În condiţiile în care legea organică stabileşte în mod clar şi exhaustiv elementele esenţiale şi constante ce configurează în mod obiectiv condiţiile de acces în corpul ofiţerilor în activitate, stabilirea unor cerinţe specifice pe care doar conducătorul instituţiei/autorităţii publice sau ministrul de resort, în acest caz, le cunoaşte şi le adaptează pentru buna desfăşurare a activităţii militare în condiţii/împrejurări/situaţii deosebite nu reprezintă o încălcare a art. 1 alin. (4) şi (5) şi a art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie. Reprezentantul puterii executive nu face altceva, în această ipoteză, decât să respecte şi să pună în aplicare termenii legi, stabilind, prin norme proprii, aspecte de detaliu asupra cărora este singurul competent să decidă. Nivelul mai redus de stabilitate al acestei categorii de acte normative cu caracter administrativ nu este de natură să încalce normele constituţionale invocate şi, implicit, nici statutul cadrelor militare, fiind firesc ca efectivul cadrelor militare şi structura acestora să fie influenţate şi de anumiţi factori externi, cum ar fi situaţia geopolitică regională sau globală, astfel încât, prin ordin, ministrul de resort să poată adapta activitatea militară unor cerinţe specifice.