§ 48. - Decizia 415/2018 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3 teza întâi, art. 6, art. 7 alin. (4), art. 8 alin. (5) şi art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite

M.Of. 781

În vigoare
Versiune de la: 12 Septembrie 2018
33. În considerarea celor anterior expuse, Curtea constată că debitorul care solicită, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 77/2016, darea în plată a imobilului, sub condiţia îndeplinirii condiţiilor impreviziunii, se află într-o situaţie, principial, diferită de aceea a debitorului care, în temeiul dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 151/2015 privind procedura insolvenţei persoanelor fizice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 26 iunie 2015, iniţiază procedura de insolvenţă. Numai în cazul acestei din urmă categorii de debitori, în soluţionarea cererii de deschidere a procedurii de către comisia de insolvenţă, în temeiul art. 14 din Legea nr. 151/2015 ["comisia de insolvenţă (...) emite, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 4 alin. (1) si art. 3 pct. 12 (...): a) o decizie de admitere în principiu a cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor (...) sau b) o decizie prin care constată că situaţia financiară a debitorului este iremediabil compromisă (...)] sau, după caz, de către instanţa judecătorească, în temeiul art. 48 alin. (1) din Legea nr. 151/2015 [Instanţa (...) dacă constată că sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 4 alin. (1) şi art. 3 pct. 12 (...) pronunţă o sentinţă de deschidere a procedurii de insolvenţă prin lichidare de active (...)], este analizată insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor, pe măsură ce acestea devin scadente. Pentru a deschide procedura insolvenţei se ţine seama de definiţia noţiunii de insolvenţă care se regăseşte în prevederile art. 3 pct. 12 din Legea nr. 151/2015, potrivit cărora "insolvenţă este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor, pe măsură ce acestea devin scadente."