§ 11. - Decizia 403/2016 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1), art. 14 alin. (2), art. 23 alin. (1) şi (2), art. 26 alin. (1) şi (2) şi art. 31 alin. (1) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, precum şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

M.Of. 614

În vigoare

Versiune de la: 10 August 2016

8. Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prin textul de lege criticat legiuitorul statuează cu privire la posibilitatea cultelor de a avea organe proprii de judecată religioasă şi la obligaţia ca, în problemele de disciplină internă, să fie aplicabile exclusiv prevederile statutare şi canonice, în aplicarea principiului autonomiei religioase, consacrat de art. 29 alin. (5) din Legea fundamentală. Cu privire la critica referitoare la încălcarea art. 21 alin. (1)-(3) din Legea fundamentală, instanţa arată că acesta nu este un drept absolut, ci unul care poate implica limitări, cât timp acestea sunt rezonabile şi proporţionale cu scopul urmărit. În continuare, face referire la Decizia nr. 640 din 10 iunie 2008 şi Decizia nr. 797 din 3 iulie 2008, prin care instanţa de contencios constituţional a reţinut că răspunderea disciplinară a clerului nu intervine ca urmare a nerespectării clauzelor unui contract de muncă, astfel că prevederile Codului muncii referitoare la competenţa de judecată a instanţelor judecătoreşti specializate în dreptul muncii nu sunt aplicabile în cazul cultelor. Referitor la susţinerea potrivit căreia textul de lege criticat încalcă prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, arată că instanţa de la Strasbourg a statuat, prin Hotărârea pronunţată în Cauza Ahtinen împotriva Finlandei, (într-o situaţie similară celei din speţa de faţă, în care reclamantul fusese transferat ca preot dintr-o parohie în alta, fără a i se cere consimţământul, prin decizia Consiliului Clerical, inatacabilă în instanţă, în acord cu regulile cuprinse în Statutul Bisericii Evanghelice Luterane), că art. 6 paragraful 1 din Convenţie nu este încălcat de vreme ce nu îşi găseşte aplicarea în cauză, dreptul pretins de reclamant neconstituind un "drept civil", care să poată fi valorificat în faţa instanţelor de drept comun, în sensul art. 6 din Convenţie.