§ 30. - Decizia 400/2019 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor
M.Of. 939
În vigoare Versiune de la: 22 Noiembrie 2019
24. Cu privire la invocarea în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (1) şi ale art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea observă că prin consacrarea constituţională a principiului universalităţii prevăzut la art. 15 alin. (1) din Constituţie se recunoaşte faptul că drepturile, libertăţile şi obligaţiile sunt deopotrivă universale şi se referă atât la sfera drepturilor/libertăţilor/obligaţiilor, cât şi la titularii acestora. Referitor la principiul egalităţii în faţa legii, potrivit considerentelor de principiu rezultate din jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional cu privire la acest principiu, acesta implică egalitatea în faţa legii şi egalitatea în drepturi a cetăţenilor în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, iar nu egalitatea de tratament (a se vedea Decizia nr. 238 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 14 iunie 2005). Totodată, Curtea, în jurisprudenţa sa, în mod constant, a reţinut că principiul egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). De asemenea, situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003, sau Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014). Or, aplicând considerentele de principiu rezultate din jurisprudenţa antereferită la cauza de faţă, Curtea constată că prevederile criticate se aplică deopotrivă, în mod egal şi fără discriminări tuturor celor ce se află în ipoteza normativă a acestora. Prin urmare, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate, în raport cu art. 15 alin. (1) şi art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, este neîntemeiată.