§ 24. - Decizia 400/2019 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor
M.Of. 939
În vigoare Versiune de la: 22 Noiembrie 2019
18. Faţă de această împrejurare, prin Decizia nr. 34 din 9 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 15 aprilie 2016, paragrafele 19 şi 35, Curtea a observat că Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 reglementează mai multe proceduri, dintre care numai una poate fi calificată ca fiind procedură administrativ-jurisdicţională, anume cea din faţa comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor ale cărei elemente sunt reglementate la art. 31-43 din ordonanţă; astfel, în capitolul IV din ordonanţă sunt reglementate două căi de atac (în afară de cea a revizuirii prevăzute de art. 35 din ordonanţă); prima cale de atac este, de fapt, un recurs graţios [art. 30 alin. (2)], iar cea de-a doua este exercitată în faţa comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor; dacă în primul caz se reţine că recursul graţios nu are natura juridică a unei proceduri administrativ-jurisdicţionale şi, implicit, nu este soluţionat de către o jurisdicţie administrativă specială, în cazul comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor s-a constatat că această procedură, desfăşurată potrivit dispoziţiilor art. 31-39 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998, este una administrativ-jurisdicţională. În acest context, dispoziţiile art. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 îl obligau practic pe justiţiabil să parcurgă căile de atac prevăzute de aceasta, una dintre aceste căi de atac fiind soluţionată de o jurisdicţie administrativă specială, respectiv comisia de jurisdicţie a imputaţiilor. Însă, potrivit art. 21 alin. (4) din Constituţie, "Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite". Astfel, dacă înainte de revizuirea Constituţiei din anul 2003 legiuitorul putea impune obligativitatea parcurgerii unei proceduri administrativ-jurisdicţionale în faţa unei jurisdicţii administrative speciale, după introducerea art. 21 alin. (4) în Legea fundamentală, această obligaţie nu mai poate exista, ea încălcând prevederile constituţionale menţionate. În consecinţă, prin decizia precitată, paragraful 36, Curtea a constatat că, prin efectul sintagmei "după epuizarea acestor căi de atac" din cuprinsul art. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998, posibilitatea conferită de art. 31 din aceeaşi ordonanţă de a apela la o jurisdicţie administrativă specială se transformă în obligaţie, încălcând-se astfel art. 21 alin. (4) din Constituţie, aspect ce a condus la constatarea neconstituţionalităţii acestei sintagme.