§ 41. - Decizia 4/2017 [A] referitoare la recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 378 alin. (1) lit. c) din Codul penal, în ipoteza săvârşirii infracţiunii de abandon de familie prin neplata, cu rea-credinţă, timp de trei luni, a pensiei de întreţinere datorată mai multor persoane şi stabilită printr-o singură hotărâre judecătorească

M.Of. 360

În vigoare
Versiune de la: 16 Mai 2017
Astfel, pornind de la conţinutul normei de incriminare şi de la obiectul juridic special al infracţiunii de abandon de familie (reprezentat de relaţiile de familie care impun respectarea obligaţiilor legale de întreţinere stabilite pe cale judecătorească), Tribunalul Suprem a subliniat că, în cazul respectivei infracţiuni, poziţia subiectivă a făptuitorului trebuie examinată în raport cu neexecutarea obligaţiei de întreţinere determinată prin hotărârea judecătorească, motiv pentru care aceasta are un caracter unitar, indiferent dacă obligaţia priveşte una sau mai multe persoane. Ca atare, s-a arătat că "neîndeplinirea obligaţiei de întreţinere, în condiţiile în care se realizează conţinutul infracţiunii de abandon de familie, presupune o singură rezoluţie infracţională (hotărârea de a nu executa obligaţia sau obligaţiile stabilite prin sentinţa civilă respectivă) şi nu o pluralitate de rezoluţii în funcţie de numărul persoanelor aflate în nevoie".