§ 120. - Decizia 4/2017 [A] referitoare la recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 378 alin. (1) lit. c) din Codul penal, în ipoteza săvârşirii infracţiunii de abandon de familie prin neplata, cu rea-credinţă, timp de trei luni, a pensiei de întreţinere datorată mai multor persoane şi stabilită printr-o singură hotărâre judecătorească

M.Of. 360

În vigoare

Versiune de la: 16 Mai 2017

Chiar dacă legiuitorul, în noul Cod penal, a adoptat o altă viziune în reglementarea unităţii legale de infracţiune, excluzând din sfera acesteia ipoteza pluralităţii de subiecţi pasivi, se constată că actuala filosofie nu are consecinţe juridice sub aspectul calificării faptei debitorului care nu îşi îndeplineşte obligaţia stabilită prin aceeaşi hotărâre judecătorească de a plăti pensie de întreţinere în favoarea mai multor creditori, întrucât, aşa cum s-a arătat, o asemenea activitate infracţională realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii continue de abandon de familie, prevăzută de art. 378 alin. (1) lit. c) din Codul penal, ca formă a unităţii naturale de infracţiune. Construcţia juridică recentă şi-ar fi găsit aplicabilitate, în situaţia particulară ce face obiectul prezentei sesizări, doar în cazul în care, conform doctrinei şi jurisprudenţei anterioare datei de 1 februarie 2014, infracţiunea de abandon de familie ar fi fost considerată o categorie a unităţii legale de infracţiune, în varianta continuată a acesteia, împrejurare ce ar fi permis ca, în raport cu noua reglementare, pluralitatea de subiecţi pasivi să poată face posibilă reţinerea concursului de infracţiuni, într-o asemenea situaţie.