§ 26. - Decizia 396/2022 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 165 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală şi a dispoziţiilor art. 107 alin. (1) lit. C din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei
M.Of. 1281
În vigoare Versiune de la: 30 Decembrie 2022
17. Tot în legătură cu regimul juridic al creanţelor curente, prin Decizia nr. 5 din 14 ianuarie 2019 pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile privind dezlegarea unei probleme de drept legate de imposibilitatea prevederii eşalonării la plată a creanţelor curente (inclusiv a celor bugetare) în planul de reorganizare a debitorului în interpretarea dispoziţiilor art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 27 martie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reţinut următoarele: "Dacă creanţele născute anterior deschiderii procedurii nu pot fi achitate decât în baza graficului de plată cuprins în planul de reorganizare, cheltuielile curente, născute în perioada de observaţie, trebuie achitate de îndată ce devin exigibile, întrucât, aşa cum s-a arătat, acestea se achită cu prioritate faţă de creanţele din tabelul definitiv, potrivit documentelor din care rezultă [...]. În aceste condiţii, cerinţa ca planul de reorganizare să menţioneze modalitatea de achitare a creanţelor curente, înscrisă de legiuitor în art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014, nu este susceptibilă de o interpretare extensivă, în sensul posibilităţii de eşalonare a plăţii creanţelor curente prin programul de plată a creanţelor curente cuprins în planul de reorganizare, prin modificarea termenelor de scadenţă ale acestora, în absenţa acordului creditorilor curenţi. O atare interpretare apare ca fiind în contradicţie atât cu regimul juridic privilegiat al acestui tip de creanţe, cât şi cu scopul urmărit de legiuitor prin dispoziţia supusă analizei. Sub acest ultim aspect este de subliniat faptul că planul de reorganizare are drept scop principal configurarea modului de stingere a creanţelor înscrise în tabelul definitiv, însă, ţinând cont de faptul că în perioada de reorganizare debitorul continuă activitatea, fiind firesc să genereze obligaţii curente, planul, pentru a putea fi considerat sustenabil, trebuie să asigure achitarea acestora din urmă."