§ 45. - Decizia 387/2024 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), ale art. 9 şi ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice

M.Of. 65

În vigoare
Versiune de la: 27 Ianuarie 2025
36. În acest sens, cu referire la interpretarea şi aplicarea unitară a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a pronunţat deciziile nr. 3 şi nr. 4 din 11 martie 2024. Reiterând jurisprudenţa sa în materia salarizării, instanţa supremă, făcând referire şi la jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale - Decizia nr. 700 din 31 octombrie 2019, precitată -, a subliniat (paragraful 69 din Decizia nr. 3 din 11 martie 2024 pentru admiterea recursului în interesul legii privind interpretarea şi aplicarea unitară a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi a prevederilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, decizie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 9 mai 2024) că, pentru justa interpretare a dispoziţiilor legale incidente, este necesar să se ţină seama de distincţia esenţială dintre elementele componente ale indemnizaţiilor de încadrare ale magistraţilor, cu referire particulară la valoarea de referinţă sectorială şi la coeficientul de multiplicare. Astfel, valoarea de referinţă sectorială este o componentă cu aplicabilitate generală, ce constituie un reper unic avut în vedere pentru calcularea indemnizaţiilor de încadrare pentru întregul personal al familiei ocupaţionale "Justiţie", în timp ce coeficienţii de multiplicare constituie elementul component în funcţie de care se realizează diferenţierea veniturilor judecătorilor şi procurorilor, în considerarea nivelului instanţei sau al parchetului la care îşi desfăşoară activitatea ori în considerarea funcţiei pe care o ocupă. Altfel spus, nivelul valorii de referinţă sectorială este acelaşi pentru toţi magistraţii şi tot personalul din sistemul judiciar, indiferent de nivelul instanţei sau al parchetului la care funcţionează şi de funcţia ocupată, în timp ce coeficienţii de multiplicare sunt distincţi şi reprezintă reperul care asigură dezideratul diferenţierii veniturilor, în considerarea nivelului instanţei sau al parchetului şi a funcţiei ocupate, având o aplicabilitate restrânsă la sfera anumitor beneficiari.