§ 10. - Decizia 386/2022 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 178 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi ale art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative

M.Of. 1274

În vigoare
Versiune de la: 30 Decembrie 2022
6. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată deoarece textul de lege criticat reprezintă o normă de drept material, astfel că nu se poate reţine că aduce atingere art. 21 alin. (3) din Constituţie. Din faptul că instanţa de fond a dat în cauză o altă soluţie decât cea dorită de autoarea excepţiei nu se poate prezuma încălcarea dreptului la un proces echitabil. Nu poate fi reţinută nici încălcarea principiului supremaţiei Constituţiei, deoarece textul de lege criticat este conţinut într-o lege specială, iar semnificaţia unor termeni juridici specifici cum este cel de "manager" nu poate fi stabilită de instanţa constituţională, aceasta constituind atributul instanţei care judecă fondul cauzei. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 prin raportare la art. 41 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie se arată că nu se poate identifica în cuprinsul textului de lege criticat o reglementare disproporţionată a dreptului la muncă ce ar duce la suprimarea acestuia, iar sancţiunea prevăzută de textul de lege criticat este valabilă pentru toate situaţiile de incompatibilitate. Faptul că nu există o individualizare a sancţiunii în această materie nu reprezintă un aspect de neconstituţionalitate având în vedere că din economia reglementărilor specifice nu reiese că legiuitorul a înţeles să stabilească mai multe grade ale gravităţii faptelor de incompatibilitate, răspunderea administrativă fiind aceeaşi pentru toţi cei care au încălcat interdicţiile impuse de lege în ceea ce priveşte exercitarea funcţiei publice.