§ 14. - Decizia 385/2023 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice, în interpretarea dată prin Decizia nr. 19 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii

M.Of. 949

În vigoare

Versiune de la: 20 Octombrie 2023

10. Or, prevederile art. 3 din Legea nr. 60/1991, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 19 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, sunt lipsite de claritate şi precizie, decizia pronunţată în interesul legii făcând dispoziţiile art. 3 imposibil de aplicat. Astfel, prevederile art. 3 din Legea nr. 60/1991 reglementează trei situaţii de excepţie de la aplicarea regulii prevăzute de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 60/1991, în sensul că nu există obligaţia declarării prealabile a adunărilor publice. Una dintre cele trei situaţii prevăzute de legiuitor o reprezintă adunările care se desfăşoară în exteriorul sau în incinta sediilor ori a imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat. Dar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis că, în interpretarea acestei prevederi legale, există obligaţia de declarare prealabilă a adunărilor publice, atunci când adunările urmează să se desfăşoare în pieţe ori pe căile publice (drum public, parte carosabilă şi trotuar) sau în alte locuri prevăzute de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 60/1991, situate în imediata vecinătate a sediilor ori imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat. Prin enumerarea "în pieţe ori pe căile publice (drum public, parte carosabilă şi trotuar) sau în alte locuri prevăzute de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 60/1991", instanţa supremă a epuizat toate spaţiile situate în imediata vecinătate a sediilor ori imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat.